Am fost criticata (de persoane care nu ma cunosc bine) ca eu am parere proasta despre barbati si ca ii urasc. Nimic mai neadevarat! O sa radeti , dar pur si simplu eu iubesc Barbatul; si asa cum ei sunt atrasi de eternul feminin, eu sunt instinctiv atrasa de eternul masculin, adica orice trasatura care evidentiaza testosteronul unui barbat: vocea groasa, hotarata, puternica; trup inalt, bine facut; atitudine orgolioasa si hotarata, deci orice trasatura tipic masculina. Pentru ca la inceput asta ne atrage la sexul opus: pe barbati tot ce evidentiaza existenta hormonilor nostri feminini: solduri, sani, voce subtire, caldura si bunatate(instinctul matern); plus alte trasaturi care apartin eternului feminin: par lung, cochetarie, in vestimentatie fusta si tocurile etc.; iar pe femei trasaturile care evidentiaza existenta hormonului masculin: tipicul de barbat puternic si sigur pe el.
Nu am fost niciodata pretentioasa in privinta unui barbat, nu mi-am dorit sa fie bogat, sa fie un Einstein sau sa fie un manechin musculos. Cred ca foarte multe femei se indragostesc de barbati care nu sunt nici pe departe asa. Pentru fiecare exista cineva care sa il aprecieze si sa il placa, nu trebuie sa fie nicicum pentru a fi placut, trebuie doar sa fie el insusi. Eu insa am o singura pretentie de la barbatul meu: sa ma iubeasca, si sa o faca bine :))
Barbatul are asa un orgoliu masculin in el care ii este insuflat de catre societate de mic: "ba, tu esti barbat, ce naiba, tu trebuie sa fii tare", lor le e mai greu sa se lase condusi, sau sa isi arate sentimentele din aceasta cauza. Insa in realitate sunt la fel de sensibili, sau poate chiar mai sensibili. Un barbat cand iubeste si se desparte sufera dublu decat o femeie si isi revine mult mai greu. Dar acest orgoliu masculin trebuie inteles si respectat, adica la urma urmei ce e asa de rau sa ii dai impresia ca el e "cocosul", si ca in casa canta el? (si-asa de obicei nu e asa, ca pana la urma tot ce zice femeia face). Nu vad nimic rau in asta, pana la urma si noua ne place atitudinea asta a lor "de barbat" :-)
Cred ca iubirea pentru ceilalti se cultiva si se invata. Intr-o lume extrem de capitalista si individualista care ne invata sa ne gandim numai la noi si cum sa facem sa "iesim noi in fata" mereu, eu m-am decis sa iubesc sincer si pe fata. Adica fara orgolii, fara mind-games(jocuri in dragoste si manipulari). Barbatul de langa mine este un om ca si mine care este supus greselilor, nu este perfect si de aceea il si iubesc.Si atunci cand ma va trada sau imi va intoarce spatele, si atunci in acel moment eu ii voi oferi iubire, pentru ca eu stiu ca mi se va intoarce inzecit candva caldura pe care o ofer, daca nu de la el , atunci din alta parte. Este minunat sa oferi dragoste, aceasta este o rasplata intrinseca (nu ai nevoie de o alta decat de acest act in sine), este incredibil de frumos sa privesti un chip si sa incerci sa ii memorezi fiecare trasatura, pentru ca pur si simplu le adori.
Este normal ca dupa un timp sa ii vezi partile negative ale partenerului tau si sa se duca atractia, este insa un act de curaj si de altruism sa incerci sa salvezi sentimentele tale pentru el si sa le redescoperi.
Toate cartile de dezvoltare personala (care s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie) te invata sa nu te umilesti si sa nu dai mai mult decat primesti in dragoste, eu insa pledez pentru a oferi maximul fara a astepta nimic in schimb; asteptarile sunt cele mai distructive intr-o relatie. Iubirea trebuie impartasita sigur (nu vreau sa fiu inteleasa gresit, adica iubirea TREBUIE impartasita, altfel devine un abuz fizic si emotional), dar nu trebuie sa ai asteptari sa o faca asa cum vrei tu exact, pentru ca fiecare iubeste in felul lui. Daca iubesti si astepti sa fii iubit la fel e ca si cum ai oferi un cadou cu speranta sau mai rau obligandu-l pe celalalt sa iti dea si el un cadou. IUBESTE LIBER , OFERA NECONDITIONAT, PRIVESTE NUMAI PARTILE FRUMOASE ALE CELUI DE LANGA TINE SI VEI DESCOPERI FERICIREA.
Nu am fost niciodata pretentioasa in privinta unui barbat, nu mi-am dorit sa fie bogat, sa fie un Einstein sau sa fie un manechin musculos. Cred ca foarte multe femei se indragostesc de barbati care nu sunt nici pe departe asa. Pentru fiecare exista cineva care sa il aprecieze si sa il placa, nu trebuie sa fie nicicum pentru a fi placut, trebuie doar sa fie el insusi. Eu insa am o singura pretentie de la barbatul meu: sa ma iubeasca, si sa o faca bine :))
Barbatul are asa un orgoliu masculin in el care ii este insuflat de catre societate de mic: "ba, tu esti barbat, ce naiba, tu trebuie sa fii tare", lor le e mai greu sa se lase condusi, sau sa isi arate sentimentele din aceasta cauza. Insa in realitate sunt la fel de sensibili, sau poate chiar mai sensibili. Un barbat cand iubeste si se desparte sufera dublu decat o femeie si isi revine mult mai greu. Dar acest orgoliu masculin trebuie inteles si respectat, adica la urma urmei ce e asa de rau sa ii dai impresia ca el e "cocosul", si ca in casa canta el? (si-asa de obicei nu e asa, ca pana la urma tot ce zice femeia face). Nu vad nimic rau in asta, pana la urma si noua ne place atitudinea asta a lor "de barbat" :-)
Cred ca iubirea pentru ceilalti se cultiva si se invata. Intr-o lume extrem de capitalista si individualista care ne invata sa ne gandim numai la noi si cum sa facem sa "iesim noi in fata" mereu, eu m-am decis sa iubesc sincer si pe fata. Adica fara orgolii, fara mind-games(jocuri in dragoste si manipulari). Barbatul de langa mine este un om ca si mine care este supus greselilor, nu este perfect si de aceea il si iubesc.Si atunci cand ma va trada sau imi va intoarce spatele, si atunci in acel moment eu ii voi oferi iubire, pentru ca eu stiu ca mi se va intoarce inzecit candva caldura pe care o ofer, daca nu de la el , atunci din alta parte. Este minunat sa oferi dragoste, aceasta este o rasplata intrinseca (nu ai nevoie de o alta decat de acest act in sine), este incredibil de frumos sa privesti un chip si sa incerci sa ii memorezi fiecare trasatura, pentru ca pur si simplu le adori.
Este normal ca dupa un timp sa ii vezi partile negative ale partenerului tau si sa se duca atractia, este insa un act de curaj si de altruism sa incerci sa salvezi sentimentele tale pentru el si sa le redescoperi.
Toate cartile de dezvoltare personala (care s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie) te invata sa nu te umilesti si sa nu dai mai mult decat primesti in dragoste, eu insa pledez pentru a oferi maximul fara a astepta nimic in schimb; asteptarile sunt cele mai distructive intr-o relatie. Iubirea trebuie impartasita sigur (nu vreau sa fiu inteleasa gresit, adica iubirea TREBUIE impartasita, altfel devine un abuz fizic si emotional), dar nu trebuie sa ai asteptari sa o faca asa cum vrei tu exact, pentru ca fiecare iubeste in felul lui. Daca iubesti si astepti sa fii iubit la fel e ca si cum ai oferi un cadou cu speranta sau mai rau obligandu-l pe celalalt sa iti dea si el un cadou. IUBESTE LIBER , OFERA NECONDITIONAT, PRIVESTE NUMAI PARTILE FRUMOASE ALE CELUI DE LANGA TINE SI VEI DESCOPERI FERICIREA.
Comments
Post a Comment