Barbatul Viselor Mele

         Realitatea este atat de diferita de lumea viselor incat de multe ori as vrea sa ma scufund in lumea reveriilor si sa raman acolo. Ii inteleg pe oameni de ce incearca tot timpul sa evadeze din realitate prin diferite feluri...pur si simplu ea e atat de dura cateodata incat nici macar nu avem capacitatea de a o accepta exact asa cum e.
Si asa ca singura mea scapare sunt reveriile...in visele mele eu inca mai cred in dragoste adevarata.

 In acel Barbat care vede tot ce e mai special in mine,

 caruia i se pare ca oriunde stau transform acel loc intr-unul frumos,

 acel Barbat care imi admirea sensibilitatea,

 acel Barbat care chiar si atunci cand nu sunt cu el, imaginea mea zambind sau sarutandu-l, ii danseaza constant prin minte,

acel Barbat care ma poate vedea deosebita dintr-o mie de femei,

 care viseaza impreuna cu mine,

care simte impreuna cu mine.

 Acel Barbat caruia ii sunt draga si cand gresesc.

Acel Barbat care crede in mine si in potentialul meu.

 Acel Barbat pentru care o parte din fericirea lui consta in zambetul meu si in fericirea mea.

Acel Barbat care daca sufar i se sfasie inima ca si cum ar fi conectata la a mea;

Acel Barbat care isi imagineaza intreaga viata alaturi de mine, care isi doreste ca noi doi sa ne dedicam viata invatand sa ne facem unul pe altul fericit;

Acel Barbat care mai crede in valori sanatoase, cum ar fi dragoste adevarata si casatorie.


Nu stiu daca acest Barbat exista, dar cu siguranta dupa toate esecurile pe care le-am avut pana acum si dupa ce fel de persoane am intalnit , l-as pretui ca pe cea mai valoroasa comoara. Pana atunci cred ca am sa ma retrag in lumea viselor pentru ca e mai frumos acolo.