Iubesc Copilul. Pentru ca el este cel care crede in iubire sincera, in primul rand.
Copilul per ansamblu priveste lumea ca fiind frumoasa. El priveste cu optimism viitorul care pare a fi undeva indepartat, acela de adult. El gaseste fericire in lucruri simple, cum ar fi sa alerge prin ploaie. El are relatii de prietenie sincera, dezinteresata, cu alti copii. Nu se fereste sa planga atunci cand este lovit sau sufera, nu se fereste insa sa isi arate nici iubirea, dar nici antipatia, pentru ca el crede in sinceritate.
Toata acesta fericire vine din inocenta..inocenta este pur si simplu sublima! Naivitatea are farmecul ei. Numai asa poti visa frumos. Nu degeaba spunea L.Blaga :"eu nu strivesc corola de minuni a lumii", cand incepem sa intelegem lucrurile si sa le cunoastem atunci ele isi pierd mult din farmec. Minunile lumii apartin copiilor pentru ca ei sunt singurii care mai cred in ele.
Cand privesc in urma la acea lume nostalgica si parca magica a copilariei mele, imi amintesc cate vise aveam...neatinse inca de realitatea cruda.Acea lume neatinsa de pacat era pur si simplu perfecta. Este trist cand vedem fete de 14 ani care au trecut prin multe experiente sexuale deja, s-au lovit de realitatea urata mult prea repede si si-au ucis copilaria mai repede decat trebuia. Pentru ca te lovesti de realitatea dura in momentul in care incepi sa infrunti viata...si incet, incet iti dai seama ca lucrurile nu stau deloc asa cum le-ai visat. Sincer cand eram mica imi imaginam lucruri atat de normale, care acum par atat de anormale...cum ar fi ca voi avea un singur barbat toata viata mea, ca voi trai o poveste de dragoste adevarata cu el etc.
Cu cat inaintam in varsta ne rupem aripile tot mai mult si ne sunt din ce in ce mai inutile. Copilul este cel care inca mai are aripile integre, asa ca nu incerca sa ii spui ca nu exista Mos Craciun sau dragoste adevarata, deoarece ii distrugi lumea perfecta. Si intotdeauna...intotdeauna, intoarce zambetul unui copil care iti zambeste, doar pentru a te integra perfect in lumea lui minunata, minunat de naiva.
Copilul per ansamblu priveste lumea ca fiind frumoasa. El priveste cu optimism viitorul care pare a fi undeva indepartat, acela de adult. El gaseste fericire in lucruri simple, cum ar fi sa alerge prin ploaie. El are relatii de prietenie sincera, dezinteresata, cu alti copii. Nu se fereste sa planga atunci cand este lovit sau sufera, nu se fereste insa sa isi arate nici iubirea, dar nici antipatia, pentru ca el crede in sinceritate.
Toata acesta fericire vine din inocenta..inocenta este pur si simplu sublima! Naivitatea are farmecul ei. Numai asa poti visa frumos. Nu degeaba spunea L.Blaga :"eu nu strivesc corola de minuni a lumii", cand incepem sa intelegem lucrurile si sa le cunoastem atunci ele isi pierd mult din farmec. Minunile lumii apartin copiilor pentru ca ei sunt singurii care mai cred in ele.
Cand privesc in urma la acea lume nostalgica si parca magica a copilariei mele, imi amintesc cate vise aveam...neatinse inca de realitatea cruda.Acea lume neatinsa de pacat era pur si simplu perfecta. Este trist cand vedem fete de 14 ani care au trecut prin multe experiente sexuale deja, s-au lovit de realitatea urata mult prea repede si si-au ucis copilaria mai repede decat trebuia. Pentru ca te lovesti de realitatea dura in momentul in care incepi sa infrunti viata...si incet, incet iti dai seama ca lucrurile nu stau deloc asa cum le-ai visat. Sincer cand eram mica imi imaginam lucruri atat de normale, care acum par atat de anormale...cum ar fi ca voi avea un singur barbat toata viata mea, ca voi trai o poveste de dragoste adevarata cu el etc.
Cu cat inaintam in varsta ne rupem aripile tot mai mult si ne sunt din ce in ce mai inutile. Copilul este cel care inca mai are aripile integre, asa ca nu incerca sa ii spui ca nu exista Mos Craciun sau dragoste adevarata, deoarece ii distrugi lumea perfecta. Si intotdeauna...intotdeauna, intoarce zambetul unui copil care iti zambeste, doar pentru a te integra perfect in lumea lui minunata, minunat de naiva.
Comments
Post a Comment