La sugestia Andreei, am scris o postare despre Masti. Desi am mai abordat acest subiect in prima mea postare a acestui blog, chiar prima, de acum cativa ani, totusi am sa reiau cateva idei si am sa vin si cu niste completari.
Cuvantul "personalitate" vine de la grecescul "persona", care inseamna "masca". Cert este ca poate ai observat ca intotdeauna te-ai purtat diferit cu persoanele din viata ta. Si cati oameni ai cunoscut, atatea pareri exista despre tine.
Astfel, in functie de persoanele pe care le-ai intalnit, ai fost sclipitor, ai fost naiv sau prostut, ai fost poate un monstru, ai fost magnific, ai fost un escroc sentimental, ai fost o persoana sufletista si plina de compasiune, ai fost un egoist, ai fost temator, ai fost aventurier etc.
De aceea oamenii sunt foarte complecsi si e greu sa ii etichetezi ca sunt intr-un anumit fel.
Psihologia sociala vorbeste despre multe erori din acest punct de vedere, una este "eroarea fundamentala de atribuire", adica aceeasi persoana poate fi extrem de rea sau poate fi extrem de buna in contexte diferite.
Un alt aspect interesant este ca atunci cand avem asteptari de la o persoana, este probabil ca ea sa simta si la un nivel inconstient sa fie determinata sa se comporte exact in functie de asteptarile noastre. Adica a fost pur si simplu dovedit stiintific prin studii psihologice ca atunci cand avem o parere proasta despre un elev la scoala , el va simti perceptia noastra si nu va putea munci la potentialul maxim, va fi influentat la un nivel inconstient. Asa se explica de ce uneori ne facem de ras exact in fata persoanelor care au parere proasta despre noi.
Cu atatea erori de perceptie ale personalitatii unei persoane, e cam greu sa spunem cu siguranta vreodata ca o persoana este intr-un anumit fel, ce putem face este doar sa presupunem pentru a putea anticipa reactiile lui viitoare, insa niciodata nu vom fi siguri.
Nu stiu de ce ne comportam total diferit cu cei din jur mereu, poate este o comuniune de asteptari din partea celorlalti in privinta noastra cu contexte diferite, povesti diferite.
Si intrebarea este cum ne regasim, cine suntem noi? Raspunsul ar fi cred ca suntem tot acest amalgam de trasaturi uneori antagonice. Purtam masti, dar de fapt nu sunt chiar masti, suntem noi in toate situatiile din viata noastra. Chiar si cand alegem sa spunem altceva decat gandim, tot noi suntem: noi mintind :)
Fiind atat de diferiti tot timpul, ne pierdem usor si tindem sa fim confuzi cine suntem noi cu adevarat. Dar esti tot ce faci si ce gandesti in fiecare secunda din viata ta, fie ca esti tu insuti singur, fie ca esti inconjurat de ceilalti si incerci sa te faci placut si acceptat. Modul in care alegi sa reactionezi in fiecare secunda te defineste.
Acum, W. James spunea pe buna dreptate ca cea mai profunda nevoie a omului este aceea de a fi apreciat si iubit. Nimic mai adevarat! Aceasta apreciere este intotdeauna raportata la ceilalti, nu poti fi apreciat decat de ceilalti, ai putea tu singur, dar nu asta e nevoia ta fundamentala, retine! Asa cum spun filosofii inca din antichitate: Omul este o fiinta sociala. El nu poate trai fara ceilalti si fara aprecierea lor, se ofileste usor si moare. In acest sens am vazut filmul "Cast away" cu un naufragiat care a ramas vreo cativa ani pe o insula. Printre nevoile lui fundamentale de a bea apa, de a manca, a aparut pregnanta aceasta nevoie de a socializa, deoarece a transformat o minge in cel mai bun prieten al sau si vorbea cu ea in fiecare zi. Asta ca sa intelegem cat de profunda este aceasta nevoie de a relationa cu ceilalti. Nu va mai amagiti cum spune psihologia new age, ca numai voi contati cu adevarat, nu e adevarat! Aveti nevoie de ceilalti pentru a evolua !
Si atunci daca esti mereu diferit in functie de compania ta, solutia pe care o gasesc eu aici este aceea de a alege intotdeauna compania celor care te plac si te apreciaza si a evita compania celorlalti, pentru ca numai asa poti fi sclipitor, iubitor, curajos, frumos sufleteste etc , numai asa poti fi cea mai buna varianta a ta, numai alaturi de cei care cred in tine!
Iar daca un om a evoluat vreodata singur pe un drum si spune ca nu are nevoie de ceilalti, sunt convinsa ca ar fi evoluat dublu alaturi de cineva care sa-l aprecieze si sa creada in el!
Cuvantul "personalitate" vine de la grecescul "persona", care inseamna "masca". Cert este ca poate ai observat ca intotdeauna te-ai purtat diferit cu persoanele din viata ta. Si cati oameni ai cunoscut, atatea pareri exista despre tine.
Astfel, in functie de persoanele pe care le-ai intalnit, ai fost sclipitor, ai fost naiv sau prostut, ai fost poate un monstru, ai fost magnific, ai fost un escroc sentimental, ai fost o persoana sufletista si plina de compasiune, ai fost un egoist, ai fost temator, ai fost aventurier etc.
De aceea oamenii sunt foarte complecsi si e greu sa ii etichetezi ca sunt intr-un anumit fel.
Psihologia sociala vorbeste despre multe erori din acest punct de vedere, una este "eroarea fundamentala de atribuire", adica aceeasi persoana poate fi extrem de rea sau poate fi extrem de buna in contexte diferite.
Un alt aspect interesant este ca atunci cand avem asteptari de la o persoana, este probabil ca ea sa simta si la un nivel inconstient sa fie determinata sa se comporte exact in functie de asteptarile noastre. Adica a fost pur si simplu dovedit stiintific prin studii psihologice ca atunci cand avem o parere proasta despre un elev la scoala , el va simti perceptia noastra si nu va putea munci la potentialul maxim, va fi influentat la un nivel inconstient. Asa se explica de ce uneori ne facem de ras exact in fata persoanelor care au parere proasta despre noi.
Cu atatea erori de perceptie ale personalitatii unei persoane, e cam greu sa spunem cu siguranta vreodata ca o persoana este intr-un anumit fel, ce putem face este doar sa presupunem pentru a putea anticipa reactiile lui viitoare, insa niciodata nu vom fi siguri.
Nu stiu de ce ne comportam total diferit cu cei din jur mereu, poate este o comuniune de asteptari din partea celorlalti in privinta noastra cu contexte diferite, povesti diferite.
Si intrebarea este cum ne regasim, cine suntem noi? Raspunsul ar fi cred ca suntem tot acest amalgam de trasaturi uneori antagonice. Purtam masti, dar de fapt nu sunt chiar masti, suntem noi in toate situatiile din viata noastra. Chiar si cand alegem sa spunem altceva decat gandim, tot noi suntem: noi mintind :)
Fiind atat de diferiti tot timpul, ne pierdem usor si tindem sa fim confuzi cine suntem noi cu adevarat. Dar esti tot ce faci si ce gandesti in fiecare secunda din viata ta, fie ca esti tu insuti singur, fie ca esti inconjurat de ceilalti si incerci sa te faci placut si acceptat. Modul in care alegi sa reactionezi in fiecare secunda te defineste.
Acum, W. James spunea pe buna dreptate ca cea mai profunda nevoie a omului este aceea de a fi apreciat si iubit. Nimic mai adevarat! Aceasta apreciere este intotdeauna raportata la ceilalti, nu poti fi apreciat decat de ceilalti, ai putea tu singur, dar nu asta e nevoia ta fundamentala, retine! Asa cum spun filosofii inca din antichitate: Omul este o fiinta sociala. El nu poate trai fara ceilalti si fara aprecierea lor, se ofileste usor si moare. In acest sens am vazut filmul "Cast away" cu un naufragiat care a ramas vreo cativa ani pe o insula. Printre nevoile lui fundamentale de a bea apa, de a manca, a aparut pregnanta aceasta nevoie de a socializa, deoarece a transformat o minge in cel mai bun prieten al sau si vorbea cu ea in fiecare zi. Asta ca sa intelegem cat de profunda este aceasta nevoie de a relationa cu ceilalti. Nu va mai amagiti cum spune psihologia new age, ca numai voi contati cu adevarat, nu e adevarat! Aveti nevoie de ceilalti pentru a evolua !
Si atunci daca esti mereu diferit in functie de compania ta, solutia pe care o gasesc eu aici este aceea de a alege intotdeauna compania celor care te plac si te apreciaza si a evita compania celorlalti, pentru ca numai asa poti fi sclipitor, iubitor, curajos, frumos sufleteste etc , numai asa poti fi cea mai buna varianta a ta, numai alaturi de cei care cred in tine!
Iar daca un om a evoluat vreodata singur pe un drum si spune ca nu are nevoie de ceilalti, sunt convinsa ca ar fi evoluat dublu alaturi de cineva care sa-l aprecieze si sa creada in el!
Uau, ce rapida ai fost, multumesc! :) Nu stiam ca cuvantul personalitate isi are originile in grecescul "persona" care inseamna masca. Foarte interesant! Mie imi ramasese intiparit in minte un pasaj citit in cartea Lorenei Lupu, Dona Juana: "Cele mai bune masti nu sunt cele venetiene, cu nasuri coroiate si expresii ridicole. Cele mai bune masti sunt acelea care trec dincolo de epiderma, si devin incet, incet una cu tine." Chestia asta mi-a dat de gandit si ma intrebam daca nu cumva toate aceste "masti", aceste mulari pe personalitatile celorlalti, ca sa le zic asa, nu te transforma in timp in "altcineva". Ceea ce n-am inteles eu si tu ai dreptate,e ,ca de fapt ele nu au cum sa devina la un moment dat parte din noi, pt ca au fost dintotdeauna in noi, sunt trasaturile noastre, suntem noi reactionand la ceea ce ni se intampla. Deci da, nu sunt chiar masti, sunt doar o alta fata a personalitatii noastre, personalitate care se exprima sub diverse forme. Unele forme nu ne sunt cunoscute si atunci tindem sa credem ca nu suntem noi, cand de fapt... gata, am inteles si am bagat la cutiuta, saru' mana! :)
ReplyDelete