Mediocritate

        Traim toti cu gandul ca suntem importanti, ca suntem cineva, ca noi contam. Cand ne auzim numele, ni se pare atat de special.
        Dar e o iluzie, treaba sta in felul urmator: nici lui Sulea Spataru nu-i pasa sincer de tine. Esti atat..o fiinta din specia "om" care se naste, traieste cu senzatia ca exista mereu o zi de maine si  care intr-o zi pur si simplu PAC, moare si i se descompune trupul si ii mananca viermii carnea. Si atat..nicio abureala ca esti o parte din universul cel vesnic nu te mai salveaza; si nici ca te duci in ceruri, rai sau iad. Nu te duci nicaieri, pentru simplul fapt ca nu mai existi.
Omul a tot cautat explicatii in religie tocmai pentru ca ii vine atat de greu sa accepte ca e insignifiant si ca moartea e sfarsitul. Ii vine greu sa creada ca in realitate este atat de singur.
Cei care izbutesc sa isi depaseasca aceasta conditie sunt putini si se numesc genii. Numele lor ramane viu peste generatii.
Dar noi restul suntem copii visatori care devin adolescenti ambitiosi si sfarsesc adulti din ce in ce mai resemnati cu mediocritatea lor.
      Este greu sa accepti ca esti un mediocru, este crunt cand intelegi, daca intelegi, ca numele tau este special doar pentru tine, este trist cand intelegi ca in realitate esti singura persoana pe care te poti baza cu adevarat.
        Si atunci ne mai ramane o salvare si aceea este dragostea sau speranta ca suntem sau vom fi iubiti. Speranta ca poate intr-o zi sau poate chiar acum si tu contezi pentru cineva.