Lupta Pentru Suprematie

Omul are un instinct de care cu siguranta putini dintre noi suntem constienti si anume dorinta de putere sau altfel spus - lupta pentru suprematie.

Mereu dorim sa iesim in fata celuilalt, sa fim superior lui. Gustul puterii este incredibil de placut.

Se intampla un fenomen, perceptia propriei puteri ne schimba, atunci cand ne aflam intr-o pozitie superioara fata de cineva, ne schimbam atitudinea, la fel si in cazul unei pozitii inferioare. Acelasi om foarte amabil poate deveni total opusul cand acesta capata putere.

Religia si in general spiritualitatea au incercat mereu minimalizarea si controlul acestui instinct, promovand ideea ca trebuie sa ne satisfacem cat mai putin "Ego-ul", in detrimentul spiritului.

Ce trebuie retinut insa este ca omul are adanc inradacinata in el aceasta dorinta de putere, de suprematie.

Astfel ca majoritatea actiunilor noastre sunt acompaniate si de lupta pentru suprematie. Intre relatiile interumane, mereu vom avea aceasta nevoie de a iesi noi bine, de a iesi in fata celuilalt, in cazuri extreme de a-l pune pe celalalt intr-o pozitie inferioara.  Bineinteles ca unii au aceasta nevoie mai pregnanta, altii mai putin, aici depinde cat de exarcebat este Ego-ul lor si in consecinta cat de mare este orgoliul.

Insa cred ca trebuie sa fim capabili sa recunoastem cand unele actiuni ale noastre sunt motivate de lupta pentru suprematie si sa ne controlam, nu orice este instinct trebuie hranit, pentru ca daca ar fi asa am fi toti niste perversi sexuali polimorfi ( cum spune Freud). Controlul instinctelor este un lucru bun de care omul , din fericire, este capabil.