In ultimul timp am avut o perioada destul de solicitanta din punct de vedere psihic, as putea spune foarte stresanta. Este foarte important insa sa iesi din cutie, sa vezi dincolo de ingustimea tristetii tale si sa iti dai seama ca gresesti . Aici un rol foarte important il au persoanele dragi, apropiate, familia si prietenii care iti pot atrage atentia ca esti pe drumul gresit. In cazul meu asa a fost. Pur si simplu mi s-a atras atentia ca nu e bine sa continui pe acest drum, al gandirii negative.
Consider ca este extrem de important sa gandim pozitiv, stiu, este usor de spus si greu de facut. Dar acum m-am ambitionat, am ocazia sa traiesc o singura data pe pamantul asta, asa ca voi face tot posibilul si voi reusi sa invat sa gandesc pozitiv.
Nu e nicio problema daca am facut cateva greseli si sunt pe drumul cel gresit, important este ca ma pot schimba chiar azi. Chiar daca o persoana genetic este construita intr-un anumit fel, daca isi doreste cu adevarat, isi poate invinge pana si predispozitiile genetice si isi poate educa personalitatea.
Pur si simplu mi-am regasit iubirea de sine, stima de sine, tin la mine si vreau sa imi fie bine. Vreau sa am grija mea si sa imi ofer numai ce-i mai bun si numai fericire si emotii pozitive. Daca de alte persoane putem avea grija si sa le ferim de cele rele, de ce nu am putea si cu noi insine? De fapt este esential.
Consider ca am un suflet bun, poate ma insel, cand spun un suflet bun ma refer ca sunt foarte empatica si nu as putea sa ranesc pe nimeni, cel putin nu voluntar. Dar de ce o fac cu mine? Atunci cand gandesc negativ, nu ma ranesc pe mine? Atunci cand plang in loc sa am grija de sanatatea mea, nu imi fac un mare rau? Unui strain nu i-as face asa ceva, m-ar durea inima.
Si inteleg ca altii niciodata nu ma fac sa sufar, ci eu, interpretarea mea a faptelor lor. Pot sa aleg sa inteleg comportamentul unei persoane, sau sa ma simt jignita; Pot sa aleg sa nu-mi pese, sau sa sufar; Pot sa aleg o presupunere pozitiva sau una negativa.
Consider ca este extrem de important sa gandim pozitiv, stiu, este usor de spus si greu de facut. Dar acum m-am ambitionat, am ocazia sa traiesc o singura data pe pamantul asta, asa ca voi face tot posibilul si voi reusi sa invat sa gandesc pozitiv.
Nu e nicio problema daca am facut cateva greseli si sunt pe drumul cel gresit, important este ca ma pot schimba chiar azi. Chiar daca o persoana genetic este construita intr-un anumit fel, daca isi doreste cu adevarat, isi poate invinge pana si predispozitiile genetice si isi poate educa personalitatea.
Pur si simplu mi-am regasit iubirea de sine, stima de sine, tin la mine si vreau sa imi fie bine. Vreau sa am grija mea si sa imi ofer numai ce-i mai bun si numai fericire si emotii pozitive. Daca de alte persoane putem avea grija si sa le ferim de cele rele, de ce nu am putea si cu noi insine? De fapt este esential.
Consider ca am un suflet bun, poate ma insel, cand spun un suflet bun ma refer ca sunt foarte empatica si nu as putea sa ranesc pe nimeni, cel putin nu voluntar. Dar de ce o fac cu mine? Atunci cand gandesc negativ, nu ma ranesc pe mine? Atunci cand plang in loc sa am grija de sanatatea mea, nu imi fac un mare rau? Unui strain nu i-as face asa ceva, m-ar durea inima.
Si inteleg ca altii niciodata nu ma fac sa sufar, ci eu, interpretarea mea a faptelor lor. Pot sa aleg sa inteleg comportamentul unei persoane, sau sa ma simt jignita; Pot sa aleg sa nu-mi pese, sau sa sufar; Pot sa aleg o presupunere pozitiva sau una negativa.

Comments
Post a Comment