Este o zi ordinara.. aproape ca atipisem cu romanul lui Anais Nin in brate. Constat ca am un fel de dependenta de acest blog. Si intotdeauna am avut aceasta manie de a scrie. Mii de jurnale am ascuns prin dulapuri, sperand ca voi opri anii mei adolescentini in loc astfel.
Vise, constatari, evenimente, suspine, zambete, toate s-au inramat acolo in paginile caietelor prafuite.
Gandurile mi se plimba acum nestingherite prin minte, fara noima, fara ordine, fara control. Le las sa vina si sa se duca, asemeni valurilor unui ocean. Le privesc cu detasare. Dar mi se par o risipa daca nu ma opresc sa le permanentizez aici in scris.
Astazi am avut o discutie cu un prieten de-al meu, care toata viata lui a fost singur.Desigur, genul de prieten caruia i se scurgeau ochii la fiecare pas de felina pe care il faceam.Cu totii avem asemenea cunostinte, rude, prieteni mereu singuri. Nu sunt diformi. Dar nu trebuie sa fii un mare psiholog sau sa fii de la NASA sa faci ceva rocket science ca sa iti dai seama ca problema este la ei.
Ah, singuratate. Un monstru cotidian care ne sfasie zi de zi tot mai mult, cu fiecare noua zi el mai castiga o particica din sufletul nostru asemeni unei tenii care creste intr-un organism uman.
Mergi la serviciu, esti singur. Lucrezi, esti singur. Iei pauza, esti singur. Vii de la serviciu , esti singur. Astea nu ar insemna nimic daca nu ar urma cea mai grava dintre toate: vii acasa si esti singur. Cu toate astea, cea mai si cea mai dureroasa asemeni unui venin pe care il iei cate o picatura zi de zi, este asta: te pui in pat sa dormi si esti singur.
De unde acest vid interior? De ce neaparat ar trebui sa fii alaturi de cineva?
Si de ce singuratate?
Acest prieten al meu mereu a alergat dupa domnisoare cu cel putin 10 mai tinere decat el si mult mai frumoase. Si de aici fac si eu o constatare fireasca si spun ca , vorba aia, e bine "sa iti vezi lungul nasului".
Adica hai sa enumar niste motive si atunci voi incepe cu ...
1.Esti singur pentru ca nu te multumesti cu putin.
Filmul lui Woody Allen, Blue Jasmine, e foarte relevant in acest sens. Un film foarte verosimil din care se intelege clar ca daca vrei sa fii fericit trebuie sa fii un om cat mai simplu si sa nu ai asteptari exagerate.
Oamenii se impart in doua categorii aici: unii care se multumesc cu oferta care li se da; si care ajung sa aiba relatii lungi si sa se casatoreasca....de multe ori pe principiul "nimic e bun?";
iar altii care alearga toata viata lor dupa fata morgana sau Eldorado, sau cum vrei sa-i spui; ei nu se limiteaza la oferta ci incearca sa cucereasca altceva din afara.
Daca ai iubit pe cineva care nu te iubeste, poate ca esti genul care nu apreciezi ce ai in fata ta.
Ok, persoana dupa care alergi este mai frumoasa decat cea care te iubeste, stie mai multe lucruri, este mai cultivata, este mai bogata etc.
Da, dar ce folos daca nu te iubeste?
Sunt persoane care au mii de calitati dar iti fac viata un infern, la fel cum sunt persoane care nu corespund exigentelor tale (prea ridicate, poate), dar te fac sa te simti minunat.
2. (ca sa fim scolastici) Un al doilea aspect este devalorizarea, in fata oamenilor, a casatoriei ca si institutie. Multi spun "este doar un act."
Dar casatoria nu este doar un act, ea de fapt este o conceptie religioasa, ne casatorim pentru ca sa fim in regula din punct de vedere crestinesc ca si cuplu in fata lui Dumnezeu.
In afara de aceasta acceptiune crestina, care probabil are un corespondent si in celelalte religii, este si componenta sociala. Mariajul a aparut pentru a se putea organiza in mod optim societatea, altfel spus, sa nu se certe barbatii pentru toate femeile si femeile pentru toti barbatii, cumva trebuiau impartiti oamenii pe familii, la fel cum si-au impartit si bunurile. Pana si azi esti considerat un fel de paria daca nu esti casatorit la o anumita varsta.
Dar casatoria, intr-o conceptie mai idealista, este si suprema declaratie de dragoste. In principiu, de asta ar trebui sa se casatoreasca oamenii, pentru ca se iubesc , iar acest act reprezinta promisiunea lor ca vor sta o viata impreuna.
In societatea moderna, cunoasterea si tehnologia ne-au indepartat foarte mult de idealism. Asa ca orice om stie in ziua de azi ca iubirea nu dureaza o viata si ca mariajul la un moment dat devine un calvar.
Dar cu toate astea sunt indivizi care vor sa se casatoreasca.
Cred ca majoritatea o fac din cauza presiunii sociale.
Sincer si mie deja mi se intampla sa am momente din-alea cel putin jenante in care rudele si apropiatii ma compatimesc ca nu sunt maritata. Insa pe mine nu ma deranjeaza acest aspect, nu mai mult decat ii deranjeaza pe ei.
Singurul motiv pentru care o sa ma marit vreodata, va fi doar pentru ca iubesc atat de mult o persoana, incat nu mi-as imagina viata mea fara ea. Si chiar daca dragostea se duce, cum spun cei mai experimentati in ale casatoriei, macar in momentul in care sunt orbita de sentimentele mele, vreau sa fiu lasata sa cred ca eu voi iubi toata viata mea acea persoana.
Deci, revenim, oamenii sunt singuri si din cauza faptului ca mariajul si-a pierdut din valoare. Mai mult, nu mai cred in dragoste adevarata, pentru ca li s-a spus ca iubirea dureaza doar 3 ani.
In plus, barbatii nu mai sunt barbati; femeile nu mai sunt femei.
Normal ca tot in fata ecranelor, indivizii nostri de sex masculin si-au pierdut evident din barbatie. Pe vremuri nu numai ca faceau armata, dar cucereau femeile si erau cavaleri.
Femeile se dedicau barbatilor lor, acum se dedica mai mult lor insele.
Si astfel, nimeni nu mai lupta pentru nimeni. O conceptie foarte convenabila si foarte capitalista.
"Aaaa, nu merge relatia noastra? Foarte bine, lasa ca are balta peste".
Pana si cei care se mai casatoresc in ziua de azi, divorteaza foarte usor tocmai pentru ca sunt atat de individualisti incat lupta pentru atcineva ar fi considerata o pierdere de vreme.
3.Deci un alt motiv al singuratatii este individualismul societatii noastre. Se pune foarte mult accent pe dezvoltarea personala, iar multi o inteleg cu totul gresit. Multi inteleg ca numai ei sunt cei care conteaza in viata asta, iar daca tu ca femeie nu iti mai iubesti barbatul dupa 10 ani de casnicie, poti sa divortezi, ca vorba aia esti o femeie evoluata si deschisa la minte, care stie ce vrea de la viata.
O prostie!
Mi se pare cel mai tampit lucru sa divortezi pentru ca nu mai iubesti persoana respectiva. Daca ar fi asa, am divorta de zeci de ori in viata asta.
Oamenii nu mai lupta pentru iubire si se gandesc adesea numai la ei.
Si astfel revin la punctul 1 si spun ca daca esti inca singur, te rog ia un pix si taie cel putin jumatate din cerintele pe care le pretinzi de la partener. Nu alerga dupa cine nu te iubeste, ci ia in considerare doar "oferta", cei cu adevarat disponibili tie.Daca trebuie sa misti cel mai mic os ca sa te placa cineva, atunci retrage-te.Iubirea vine intr-un mod liber, de la sine, fara eforturi de niciun fel. Nu degeaba spune G. Liiceanu ca dragostea "este vizita unui zeu la tine acasa". Adica ea este un dar dat de univers sau de providenta! Nu tine nici de tine nici de cealalta persoana, niciodata o alta persoana nu poate fi considerata vinovata ca nu te iubeste.Iubirea apare sau nu si asta nu depinde de nimeni.
La cateva lucruri trebuie sa te uiti la oameni: la suflet, la iubirea ce ti-o poarta , cat de bine te simti in preajma lor si la un minim de chimie; si atat.
Sau altfel spus la numarul de zambete pe care fata ta le produce spontan datorita acestor persoane, care trebuie sa fie un numar mare, invers proportional cu cel al lacrimilor varsate.
Comments
Post a Comment