Te-ai gandit ca viata poate insemna mai mult decat ceea ce este? Adica... mai mult decat jobul tau si rutina ta de zi cu zi? Mereu ai poate un vid interior si simti ca ceva lipseste. Si stiu ca multi dintre noi il avem.
Cred ca ar trebui atunci sa alegem sa fim profunzi, adica stiu si eu ca noi avem un creier si un organism coordonat de el. Stiu si eu ca Dumnezeu nu este un barbat cu barba alba care sta in cer si hotaraste daca sa mergem in "iad" sau in "rai". Stiu si eu ca iubirea erotica dureaza doar 3 ani si ca apare datorita unor secretii de neurotransmitatori prin creier. Stiu si eu ca mariajul devine la un moment dat un calvar.
Dar, desi nu am nici cea mai mica dovada stiintifica a existentei spiritului, eu vreau sa cred in el.
Pentru ca asa am ales. Sa gandesc profund.Nu stiu exact ce semnifica, sunt un simplu muritor, psihologii ii spun subconstient. Poate ca asta e, sau poate e altceva.Eu va zic sincer , nu stiu; si singura mea certitudine este ca nu stiu nimic.
Ce cred eu este ca acest vid interior vine din faptul ca noi ne incorsetam spiritul prin cunoastere, prin avansarea tehnologiei, prin "pacat" si prin conformarea la unele norme ale societatii contemporane.
Cu spiritul se poate comunica in mai multe feluri:
Unul este prin arta.
Arta..oh, arta, acea imortalizare perfecta a starilor sufletesti. Cea mai buna metoda de a-ti lasa subconstientul si chiar inconstientul sa iasa la suprafata sa respire putin aer.Muzica, pictura sau desenul, poezia, proza, dansul, teatrul, acestea sunt cele care comunica cu sufletul nostru.
Nu stiinta sau tehnologia, nu! Ci arta, ea se infinge adanc inauntrul fiintei tale si danseaza cu sufletul tau, care sta cuibarit acolo, ascuns in masinaria organismului tau.
Nimic nu este mai sublim decat arta, atunci cand asculti o melodie care ajunge pana la inima ta, toate frustrarile si gandurile tale ascunse ies. Nu le constientizezi, dar le simti. Pentru ca spiritul nu gandeste, el simte. Si se intampla acest fenomen de catharsis, descarcarea tuturor emotiilor prin arta.
Daca o piesa de arta "te-a miscat" in vreun fel, atunci este ca si cum ai fi zis un "salut" sufletului tau.
Un alt mod este iubirea.
Iubirea este tot o arta. O plasez in aceasta categorie pentru ca ea are toate calitatile oricarei alte forme de arta. Dragostea nu este ceva pamantesc, ce tine de noi, oamenii, ci ea este ceva transcendent. Prin stiinta noastra, am devenit incapabili sa o mai simtim.
Pentru ca dragostea apartine de spirit.
Si vorbesc despre iubirea universala, nu doar despre cea erotica.
Un alt mod sunt reveriile, tehnicile de relaxare, meditatia sau rugaciunea.
Iar un alt mod este al saselea simt
Si aici vreau sa inscriu tot ce inseamna putin parapsihologic: de la empatie, intuitie pana la telepatie.
Am mai spus si o repet, constientul stie; spiritul nu stie, el simte.
Conecteaza-te cu sufletul tau pentru ca daca vei stii sa il asculti, el este cel care iti va spune care este menirea ta in viata si care este pasiunea ta cea mare.
Viata noastra constituie din multe alegeri..putem alege sa fim profunzi si sa vedem magie in totul, sau putem
alege sa traim mecanic si pragmatic.
Putem alege sa credem in Dumnezeu chiar daca nu avem dovezi, in iubire chiar daca am fost dezamagiti, in bunatatea oamenilor chiar daca am fost raniti, in sufletul nostru chiar daca ni se dovedeste de stiinta ca nu ar exista...sau putem sa negam toate aceste lucruri.
Dar numai acei speciali oameni care fac din viata lor o intreaga magie sunt cei care traiesc cu adevarat, in opinia mea. Noi restul celorlalti ne uitam pe ecrane la ei si ii admiram, in timp ce ne grabim sa ajungem la munca pe care o facem pentru altii, pentru ca am facut scoala pe care au vrut-o altii, iar apoi ne intoarcem acasa la sotiile/sotii nostri pe care il avem pentru ca asa au vrut altii..societatea!
Si ne trezim ca avem criza varstei mijlocii si nu am facut nimic din ce ne-am dorit in viata asta!
Da, pentru ca nu am urmat ce ne-a spus inima sau sufletul nostru, ci ceea ce am invatat constient din mediul nostru , precum si ceea ce ne-a invatat societatea. Si am trait doar ca sa mancam, sa dormim, sa ne reproducem si sa traim conform unor norme.
Doar acei putini oameni care merg dupa ce le dicteaza sufletul, ei sunt cei care reusesc sa dea curs pasiunilor lor reale, ci nu induse.
Cred ca ar trebui atunci sa alegem sa fim profunzi, adica stiu si eu ca noi avem un creier si un organism coordonat de el. Stiu si eu ca Dumnezeu nu este un barbat cu barba alba care sta in cer si hotaraste daca sa mergem in "iad" sau in "rai". Stiu si eu ca iubirea erotica dureaza doar 3 ani si ca apare datorita unor secretii de neurotransmitatori prin creier. Stiu si eu ca mariajul devine la un moment dat un calvar.
Dar, desi nu am nici cea mai mica dovada stiintifica a existentei spiritului, eu vreau sa cred in el.
Pentru ca asa am ales. Sa gandesc profund.Nu stiu exact ce semnifica, sunt un simplu muritor, psihologii ii spun subconstient. Poate ca asta e, sau poate e altceva.Eu va zic sincer , nu stiu; si singura mea certitudine este ca nu stiu nimic.
Ce cred eu este ca acest vid interior vine din faptul ca noi ne incorsetam spiritul prin cunoastere, prin avansarea tehnologiei, prin "pacat" si prin conformarea la unele norme ale societatii contemporane.
Cu spiritul se poate comunica in mai multe feluri:
Unul este prin arta.
Arta..oh, arta, acea imortalizare perfecta a starilor sufletesti. Cea mai buna metoda de a-ti lasa subconstientul si chiar inconstientul sa iasa la suprafata sa respire putin aer.Muzica, pictura sau desenul, poezia, proza, dansul, teatrul, acestea sunt cele care comunica cu sufletul nostru.
Nu stiinta sau tehnologia, nu! Ci arta, ea se infinge adanc inauntrul fiintei tale si danseaza cu sufletul tau, care sta cuibarit acolo, ascuns in masinaria organismului tau.
Nimic nu este mai sublim decat arta, atunci cand asculti o melodie care ajunge pana la inima ta, toate frustrarile si gandurile tale ascunse ies. Nu le constientizezi, dar le simti. Pentru ca spiritul nu gandeste, el simte. Si se intampla acest fenomen de catharsis, descarcarea tuturor emotiilor prin arta.
Daca o piesa de arta "te-a miscat" in vreun fel, atunci este ca si cum ai fi zis un "salut" sufletului tau.
Un alt mod este iubirea.
Iubirea este tot o arta. O plasez in aceasta categorie pentru ca ea are toate calitatile oricarei alte forme de arta. Dragostea nu este ceva pamantesc, ce tine de noi, oamenii, ci ea este ceva transcendent. Prin stiinta noastra, am devenit incapabili sa o mai simtim.
Pentru ca dragostea apartine de spirit.
Si vorbesc despre iubirea universala, nu doar despre cea erotica.
Un alt mod sunt reveriile, tehnicile de relaxare, meditatia sau rugaciunea.
Iar un alt mod este al saselea simt
Si aici vreau sa inscriu tot ce inseamna putin parapsihologic: de la empatie, intuitie pana la telepatie.
Am mai spus si o repet, constientul stie; spiritul nu stie, el simte.
Conecteaza-te cu sufletul tau pentru ca daca vei stii sa il asculti, el este cel care iti va spune care este menirea ta in viata si care este pasiunea ta cea mare.
Viata noastra constituie din multe alegeri..putem alege sa fim profunzi si sa vedem magie in totul, sau putem
alege sa traim mecanic si pragmatic.
Putem alege sa credem in Dumnezeu chiar daca nu avem dovezi, in iubire chiar daca am fost dezamagiti, in bunatatea oamenilor chiar daca am fost raniti, in sufletul nostru chiar daca ni se dovedeste de stiinta ca nu ar exista...sau putem sa negam toate aceste lucruri.
Dar numai acei speciali oameni care fac din viata lor o intreaga magie sunt cei care traiesc cu adevarat, in opinia mea. Noi restul celorlalti ne uitam pe ecrane la ei si ii admiram, in timp ce ne grabim sa ajungem la munca pe care o facem pentru altii, pentru ca am facut scoala pe care au vrut-o altii, iar apoi ne intoarcem acasa la sotiile/sotii nostri pe care il avem pentru ca asa au vrut altii..societatea!
Si ne trezim ca avem criza varstei mijlocii si nu am facut nimic din ce ne-am dorit in viata asta!
Da, pentru ca nu am urmat ce ne-a spus inima sau sufletul nostru, ci ceea ce am invatat constient din mediul nostru , precum si ceea ce ne-a invatat societatea. Si am trait doar ca sa mancam, sa dormim, sa ne reproducem si sa traim conform unor norme.
Doar acei putini oameni care merg dupa ce le dicteaza sufletul, ei sunt cei care reusesc sa dea curs pasiunilor lor reale, ci nu induse.
LTNS... Ne avand nimic in comun cu povestea de mai sus si fara sa stiu daca ce te intreb acum este/a fost in limita cunostintelor tale sau in aria ta de studiu, crezi ca lenea e o boala? Am un angajat care ma face sa cred asta. Poate fi cronica?
ReplyDeleteAm raspuns..vezi mai jos, dar ar mai fi o varianta. Nu ii place deloc ceea ce face si este lipsit astfel de motivatie.
Delete:))) Eu cred ca lenea e o trasatura de caracter , care poate fi formata pe fondul unei predispozitii genetice (luata prin gena de la o ruda ) si cizelata de mediul in care persoana a trait si traieste ( i s-a intarit pozitiv sau negativ lenea de catre comportamentele celor din jur, in special al parintilor).
ReplyDeleteNu apare in DSM V ca si tulburare psihica, boala psihica sau simptom al vreunei tulburari psihice de vreun fel.
Dar cred ca lenea colegului tau o putem corela si cu alte trasaturi de caracter cum ar fi nesimtire si lipsa de respect fata de cei care muncesc alaturi (sau pentru, ca el sta) de el.