Limba romana este singura care are acest substantiv "dor". Toate celelalte au verbul "a (iti) lipsi".

Iti lipseste, ca si cum ai fi avut ceva candva si nu mai ai...

Dar "dor" sau "imi este dor" s-au nascut in limba noastra suplimentar fata de "imi lipsesti".

Voua ce va spun aceste cuvinte?

"Imi este dor" suna ca si cum ai fi patruns de un sentiment sau o senzatie: "imi este frig", "imi este sete", "imi este frica"..."imi este dor". Da, pentru ca este o nevoie patrunzatoare, care traieste in tine cerandu-ti sa faci ceva...ceva sa umpli acel gol.

Dorul este un sentiment de care devii mistuit si care traieste in tine, arzandu-te pe zi ce trece tot mai mult, pana i se stinge flacara complet.

"Dor" cred ca vine de la "dorinta", adica ai vrea ceva ce nu ai in prezent..dar ai avut intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat.

Voua de ce va este dor? Mie imi este de copilarie..adica imi este dor sa am acel suflet pur , fara sa vreau sa  critic pe nimeni, sa nu am niciun gand urat, sa fiu senina ca o dimineata de primiveara si singurul meu scop sa fie sa ma joc si sa ma bucur.

Imi este dor de locuri pe care le-am insufletit si cu prezenta mea candva si pe care ma bucur ca am avut ocazia sa le descopar si sa le integrez in sertarul meu cu amintiri.

Imi este dor de senzatia de libertate si lipsa de griji pe care am avut-o in concediu din vara.

Si imi este dor de unii oameni...Ei nu mai sunt in acest prezent, iar daca ar fi nu as mai simti nimic la fel, pentru ca omul nu este niciodata acelasi, iar evenimentele niciodata la fel.

Poate ca intr-adevar nimic nu este intamplator, oamenii apar in viata noastra ca fiind drept daruri divine, din experienta cu fiecare avem ceva de invatat si fiecare ne ajuta intr-un fel sau altul; iar noi la fel pe ei.

Dar atunci cand li se termina rolul, trebuie lasati sa plece...

Sunt doar acei putini oameni, cu care iti este menit sa calatoresti..in special imi este dor de acesti oameni pe care poate ca  inca nu i-am intalnit.