Haidem sa facem un exercitiu: sa
Cititorule, imagineaza-ti ca maine dimineata te trezesti cu o putere magica , aceea de a iti face viata exact asa cum ti-o doresti. Tu singur detii fraiele destinului tau in maini. Unde esti? Cu cine esti? Cum te simti? Ce vezi in oglinda? Ce faci primul lucru cand te trezesti? (ok,in afara de faptul ca mergi la toaleta, nu cred ca asta vrei sa iti imaginezi). Lucrezi? Daca da, unde?
Uite, am sa incep eu. Este dimineata...ma trezesc razele calde ale soarelui care ma tenteaza cu pofta lor de viata...deschid ochii si zambesc. Da, zambesc, pentru ca El este langa mine, ii simt bratul care ma protejeaza... El este cel alaturi de care eu sunt cea mai eu , fara masti, fara complexe, fara temeri, fara inhibitii de niciun fel. In el bate cealalta jumatate a inimii mele si fiecare parte din mine stie ca ii apartine lui, asa cum fiecare parte din el stie ca imi apartine mie. El spune cuvintele care au devenit cel mai frumos drog: "buna dimineata, draga mea!" si ii simt buzele calde pe gatul surprins de aceasta caldura neasteptata, dar dornic de mai mult...mai mult..
Nu ne grabim sa ne dam jos din pat, pentru simplul fapt ca suntem intr-o vacanta. da, e soare...e vara, suntem intr-un loc total strain noua..nici nu conteaza unde, poate in Portugalia, pentru ca aceasta tara imi suna in acelasi timp a mister, ceva exotism, ceva latin dar si nonconformist si libertin.
Iesim intr-un tarziu pentru a lua micul dejun... ratacim tinandu-ne de mana pe stradutele boeme ale unui orasel din Portugalia...privim fiecare fereastra in parte, incercand sa ne imaginam viata, trecutul si secretele fiecarui locuitor...fiecare parfum sau aroma ce vine dintr-o incapere ne trezesc amintiri care ne indeamna sa ne imaginam povesti de viata. Eu si el gandim la fel...este de-ajuns sa ii zambesc cu privirea si stiu ca el intelege perfect. Toata aceasta furtuna de idei imi este intrerupta de sarutul lui neasteptat, puternic, apasat, din care instinctiv incerc sa scap, in timp ce tot trupul meu vrea sa participe si sa il devoreze.
O ploaie se anunta amenintatoare, sa ne adapostim?
"-Nu , iubita mea, haidem sa mergem prin ploaie", spune El.
Fiecare picatura o simt tot mai mult pe trupul incalzit...si imi amintesc de copilarie cand fugeam prin ploaie si radeam...in timp ce oamenii mari fugeau prin ploaie necajiti ca isi strica freza, isi uda hainele, racesc sau ca isi strica pantofii.
"-Acum am inteles de ce te iubesc atat de mult" , ii spun dintr-o data. "Pentru ca ma faci sa fiu copil din nou. Ma faci sa zambesc, sa rad, sa cred, sa ma joc, sa creez, sa visez si toate astea fara cenzura ratiunii..."
Nu conteaza unde suntem si unde mergem...totul este un mister. . Nu conteaza ca nu avem niciun plan, nu stim ce vom face azi, maine nici atat. Dar tot ce conteaza este ca am pe cel dorit de inima mea, langa mine...
As vrea sa nu ma mai trezesc din acest vis...se pare ca pana la urma tot ce imi doresc este iubire...oare cer prea mult?
Comments
Post a Comment