Pornesc aceasta postare de la regretele profunde pe care le simt la aflarea vestii conform careia un licean olimpic din Bacau, s-a sinucis.
M-am uitat pe pagina sa de Facebook, un baiat chiar dragut, cu simtul umorului, adica era un mare fan 9gag, si intre noi fie vorba, nu oricine gusta glumele de pe acest site, 9gag, in primul rand trebuie sa fii inteligent si in al doilea rand sa ai simtul umorului :-)
Da, deci nu l-am cunoscut, dar l-am regretat nespus, uitandu-ma asa la poza lui, cred ca ar fi avut un viitor stralucit, daca ar fi avut putin mai multa incredere in el si in viata.
O sa fiu sincera, nu cred in iad. Atat raiul, cat si iadul, suntem noi insine, sunt gandurile noastre.
Acel baiat isi facuse din viata sa un iad, altfel , desigur, nu ar fi sfarsit-o atat de tragic.
Ok, acum a scapat, dar..cum ramane cu parintii sai?
Sa te sinucizi mi se pare cel mai egoist gest de care poti fi capabil tu ca om, cel mai si cel mai egoist, mai ales daca ai persoane dragi pe care le lasi in urma. Tu te duci, pur si simplu nu mai existi, dar cum ramane cu mama ta, care s-a chinuit 9 luni cu tine in burta, i-a fost rau, a lesinat, i-ai mancat toate vitaminele, ti-a dat tot, apoi a indurat chinurile nasterii, numai ca sa iti dea tie viata! Apoi ambii parinti au facut sacrificii pentru tine, ca asa e in Romania, sunt sigura ca si-au luat de la gura macar o data sa iti ia tie ceva ce iti doreai. Iar tu, drept recunostinta, iti iei viata!
Eu una cand ma gandesc ca mama mea m-a dus cand eram mica la spital in Bucuresti, doar pentru ca nu mancam suficient si nu asimilam vitamine, si dormea in sezut langa patul meu noptile...chiar mi-ar fi nu stiu cum sa imi bat joc de viata mea intr-un fel sau altul. Merit ce este mai bun pentru mine si nu am sa accept niciodata sa ma calce cineva in picioare, pentru ca parintii mei s-au chinuit sa ma creasca si le datorez asta. Iar de luat viata, nici nu ma gandesc.
Si sa nu credeti ca nu am avut momente in care poate mi-ar fi fost totuna daca mai traiesc sau nu, momente in care traiam in iadul gandurilor negre. Stiu cum e, realitatea e complet distorsionata in acele momente, daca ar fi sa lasam psihologia deoparte si sa utilizam simplitatea si adevarul intelepciunii din popor, as spune ca pur si simplu intra cel rau in tine. Nu mai gandesti logic, nu mai vezi realitatea asa cum e, nu mai vezi nicio speranta, ti se pare ca nimanui nu-i pasa de tine, ceea ce e complet neadevarat.
Dar mereu dupa acele momente, au venit altele bune. Nu, nu sufar de boala bipolara, ci pur si simplu aceasta este viata fiecarui om pe pamant, iata o generalizare adevarata in sfarsit: viata fiecarui om este constituita din suisuri si coborasuri care se repeta intr-un cerc: sus, jos, sus, jos, sus, jos, sus, jos.
Chiar cand crezi ca nu mai exista nicio speranta, atunci dispar norii si zambeste soarele, o simpla zi, o singura zi, poate schimba totul in bine. Si se va intampla, se intampla mereu..numai ca nu va dura.. vei avea iar momente mai grele, apoi iarasi bune si tot asa. Si daca tu crezi ca merita sa te sinucizi pentru ca momentele de fericire nu dureaza, esti cel mai mare fraier, pentru ca acele momente de fericire merita totul !
Doua lucruri:
1. rezista cand iti merge rau, cu gandul la binele din viitor;
2. atunci cand in sfarsit vine binele, profita de el la maxim! Este timpul tau!!!
Te indemn atunci cand simti ca nu esti fericit sa te gandesti ca ai fost fericit in trecut, deci inseamna ca vei mai fi si in viitor; si sa iti spui : "Sunt puternic si abia astept sa imi schimb viata in bine".
Te provoc sa ai intelepciunea atunci cand esti fericit , sa iti dai seama de asta, sa te opresti putin si sa iti spui : "Sunt fericit!".
M-am uitat pe pagina sa de Facebook, un baiat chiar dragut, cu simtul umorului, adica era un mare fan 9gag, si intre noi fie vorba, nu oricine gusta glumele de pe acest site, 9gag, in primul rand trebuie sa fii inteligent si in al doilea rand sa ai simtul umorului :-)
Da, deci nu l-am cunoscut, dar l-am regretat nespus, uitandu-ma asa la poza lui, cred ca ar fi avut un viitor stralucit, daca ar fi avut putin mai multa incredere in el si in viata.
O sa fiu sincera, nu cred in iad. Atat raiul, cat si iadul, suntem noi insine, sunt gandurile noastre.
Acel baiat isi facuse din viata sa un iad, altfel , desigur, nu ar fi sfarsit-o atat de tragic.
Ok, acum a scapat, dar..cum ramane cu parintii sai?
Sa te sinucizi mi se pare cel mai egoist gest de care poti fi capabil tu ca om, cel mai si cel mai egoist, mai ales daca ai persoane dragi pe care le lasi in urma. Tu te duci, pur si simplu nu mai existi, dar cum ramane cu mama ta, care s-a chinuit 9 luni cu tine in burta, i-a fost rau, a lesinat, i-ai mancat toate vitaminele, ti-a dat tot, apoi a indurat chinurile nasterii, numai ca sa iti dea tie viata! Apoi ambii parinti au facut sacrificii pentru tine, ca asa e in Romania, sunt sigura ca si-au luat de la gura macar o data sa iti ia tie ceva ce iti doreai. Iar tu, drept recunostinta, iti iei viata!
Eu una cand ma gandesc ca mama mea m-a dus cand eram mica la spital in Bucuresti, doar pentru ca nu mancam suficient si nu asimilam vitamine, si dormea in sezut langa patul meu noptile...chiar mi-ar fi nu stiu cum sa imi bat joc de viata mea intr-un fel sau altul. Merit ce este mai bun pentru mine si nu am sa accept niciodata sa ma calce cineva in picioare, pentru ca parintii mei s-au chinuit sa ma creasca si le datorez asta. Iar de luat viata, nici nu ma gandesc.
Si sa nu credeti ca nu am avut momente in care poate mi-ar fi fost totuna daca mai traiesc sau nu, momente in care traiam in iadul gandurilor negre. Stiu cum e, realitatea e complet distorsionata in acele momente, daca ar fi sa lasam psihologia deoparte si sa utilizam simplitatea si adevarul intelepciunii din popor, as spune ca pur si simplu intra cel rau in tine. Nu mai gandesti logic, nu mai vezi realitatea asa cum e, nu mai vezi nicio speranta, ti se pare ca nimanui nu-i pasa de tine, ceea ce e complet neadevarat.
Dar mereu dupa acele momente, au venit altele bune. Nu, nu sufar de boala bipolara, ci pur si simplu aceasta este viata fiecarui om pe pamant, iata o generalizare adevarata in sfarsit: viata fiecarui om este constituita din suisuri si coborasuri care se repeta intr-un cerc: sus, jos, sus, jos, sus, jos, sus, jos.
Chiar cand crezi ca nu mai exista nicio speranta, atunci dispar norii si zambeste soarele, o simpla zi, o singura zi, poate schimba totul in bine. Si se va intampla, se intampla mereu..numai ca nu va dura.. vei avea iar momente mai grele, apoi iarasi bune si tot asa. Si daca tu crezi ca merita sa te sinucizi pentru ca momentele de fericire nu dureaza, esti cel mai mare fraier, pentru ca acele momente de fericire merita totul !
Doua lucruri:
1. rezista cand iti merge rau, cu gandul la binele din viitor;
2. atunci cand in sfarsit vine binele, profita de el la maxim! Este timpul tau!!!
Te indemn atunci cand simti ca nu esti fericit sa te gandesti ca ai fost fericit in trecut, deci inseamna ca vei mai fi si in viitor; si sa iti spui : "Sunt puternic si abia astept sa imi schimb viata in bine".
Te provoc sa ai intelepciunea atunci cand esti fericit , sa iti dai seama de asta, sa te opresti putin si sa iti spui : "Sunt fericit!".
Comments
Post a Comment