Te uiti in oglinda.. te uiti la acei ochi candva familiari, dar de data aceasta ai impresia ca ii vezi pentru prima data... si te uiti in ei, in adancul lor.
Si intelegi ceva ce nu poti exprima in cuvinte, este un feeling, un miros ...
Poate un deja-vu sau o amintire care nu a existat niciodata.
Ceva ambiguu, vag...in ceata, un soi de revelatie ce ti-a aparut intr-o secunda, iar in urmatoarea ti-a scapat printre degete.
Intelegi ca esti inconjurat de iluzii, pana si persoana din imagine este o iluzie, singurul lucru care exista cu adevarat este in interiorul acelor ochi...este lumea ta.
Si intelegi ca nu exista nicio alta persoana in lume, daca nu ar exista perceptiile lor in mintea ta, asadar orice sentiment ai avea pentru cineva este o iluzie, pentru ca ai sentimente pentru perceptia acelei persoane, nu pentru ea cu adevarat, ci pentru imaginea ei iluzorie creata de tine in capul tau.
Nu ne indragostim de o alta persoana din exterior, ci de persoana creata de noi in lumea noastra interioara, de ceea ce ne imaginam poate ca spune, ca face...Iar apoi realitatea se bate cap in cap cu visele si asteptarile si ...pam pam...suferim. Insa asta e doar faza de indragosteala, iubirea ca sentiment ar trebui deja sa se consolideze in atat de frecventa prezenta a celuilalt. Practic, poti sa spui ca iubesti o persoana numai cand petreci mult timp cu acea persoana si nici nu ai timp sa o idealizezi...cu toate acestea simti ceva pentru ea.. Cei mai multi isi leaga visele, asteptarile si planurile de aceasta persoana, mare greseala. "Asteptarile sunt cel mai rau lucru intr-o relatie" , mi-a zis cineva o data si a avut dreptate. Pentru ca iarasi vei experimenta o ciocnire a realitatii cu cea a viselor. Niciodata realitatea nu va iesi conform planurilor, asta e clar. De multe ori cand iti imaginezi ceva frumos, iti spui in minte: "Ah, ce pacat ca am visat eu asta, acum nu mai exista sanse sa se intample cu adevarat, ar fi o coincidenta prea mare ca lucrurile sa se intample identic!"
O dragoste utopica, adevarata, ar trebui sa te indemne sa iesi din tine, sa iti parasesti Ego-ul si sa fii sincer interesat de persoana de langa tine si sa o iubesti exact asa cum este ea, dar ...oare exista asa ceva, un asemenea sentiment? Si ma refer inclusiv la parinti , prieteni...suntem noi oamenii capabili de dragoste adevarata sau suntem limitati de egoismul nostru iar totul se rezuma pana la urma la interesele si nevoile noastre?
Nu ne indragostim de o alta persoana din exterior, ci de persoana creata de noi in lumea noastra interioara, de ceea ce ne imaginam poate ca spune, ca face...Iar apoi realitatea se bate cap in cap cu visele si asteptarile si ...pam pam...suferim. Insa asta e doar faza de indragosteala, iubirea ca sentiment ar trebui deja sa se consolideze in atat de frecventa prezenta a celuilalt. Practic, poti sa spui ca iubesti o persoana numai cand petreci mult timp cu acea persoana si nici nu ai timp sa o idealizezi...cu toate acestea simti ceva pentru ea.. Cei mai multi isi leaga visele, asteptarile si planurile de aceasta persoana, mare greseala. "Asteptarile sunt cel mai rau lucru intr-o relatie" , mi-a zis cineva o data si a avut dreptate. Pentru ca iarasi vei experimenta o ciocnire a realitatii cu cea a viselor. Niciodata realitatea nu va iesi conform planurilor, asta e clar. De multe ori cand iti imaginezi ceva frumos, iti spui in minte: "Ah, ce pacat ca am visat eu asta, acum nu mai exista sanse sa se intample cu adevarat, ar fi o coincidenta prea mare ca lucrurile sa se intample identic!"
O dragoste utopica, adevarata, ar trebui sa te indemne sa iesi din tine, sa iti parasesti Ego-ul si sa fii sincer interesat de persoana de langa tine si sa o iubesti exact asa cum este ea, dar ...oare exista asa ceva, un asemenea sentiment? Si ma refer inclusiv la parinti , prieteni...suntem noi oamenii capabili de dragoste adevarata sau suntem limitati de egoismul nostru iar totul se rezuma pana la urma la interesele si nevoile noastre?
De multe ori te-ai intrebat, daca ai cumva un val de naivitate pe care il porti necontenit pe ochi? Unul roz. Daca de fapt nimeni nu iubeste pe nimeni iar toti au doar interese egoiste? Daca totul este o iluzie, daca totul este efemer?
Si observi ca asa e, spunem de exemplu ca mai iubim o persoana de care ne-am despartit, dar in realitate ne este ciuda daca este fericita cu altcineva...cum sa iti fie ciuda ca un om pe care il iubesti este fericit? Nu contrazice oare definitia iubirii? Noi oamenii suntem limitati de Ego si suntem capabili doar de iubire egoista.
Si observi ca asa e, spunem de exemplu ca mai iubim o persoana de care ne-am despartit, dar in realitate ne este ciuda daca este fericita cu altcineva...cum sa iti fie ciuda ca un om pe care il iubesti este fericit? Nu contrazice oare definitia iubirii? Noi oamenii suntem limitati de Ego si suntem capabili doar de iubire egoista.
Cum este mai bine , sa vii dezgolit si vulnerabil in fata iubirii si sa o infrunti cu curaj? Sa o lasi sa vina , sa te patrunda pana in maduva oaselor si sa te controleze? Iar apoi cand te paraseste, sa te lase complet devastat, ca o cetate cucerita de care s-a ales praful si din care au plecat pradatorii, lasand in urma doar ruinele ?...
Ori poate e mai bine sa iti iei mereu scutul de protectie cu tine si sa barezi orice incercare a cuiva de a se face iubit, cu acest scut al suspiciunilor?
Cu totii am asistat macar o data in viata la acele momente tulburator de realiste, care ne-au lovit cu adevarul crud fix in moalele capului...ca in romanul Europolis, al lui Jean Bart, cand o femeie se sinucide pentru un don juan, iar el , fiind politist, in momentul in care ii descopera cadavrul ii vine sa vomite cu gandul ca a imbratisat candva acel trup descompus si mancat de viermi. .. Ce o fi gandit acea biata femeie, ca il va impresiona pe amorezul ei gestul ei suprem de sacrificiu...sau ca va varsa o lacrima pentru ce i-a facut sau ca il va mustra cumva constiinta ?...
Filmele sunt romantice, sunt fantezie, visele sunt frumoase, realitatea este dura, este cruda. Vremurile sunt grele pentru visatori.
Te uiti in acei ochi adanc si intelegi ca singura lume care exista pentru tine este a ta iar tu esti tot ce contezi...Singur ai venit pe aceasta lume, ai fost mereu inconjurat de fel si fel de personaje, altele au calatorit pentru mai mult timp cu tine, altele mai putin...cert este ca niciuna nu va ramane de la inceput pana la sfarsit, decat tu si lumea ta interioara.
Iar uitandu-te in urma..retraind timpul petrecut alergand dupa iluzii, obsesii, iubiri neimpartasite in aceeasi masura, iti dai seama cata risipa de viata !
Comments
Post a Comment