Astazi am avut o conversatie cu un fost...da, un ex. Eu am prostul obicei, ar spune unii, sa pastrez legaturi cu fostii , deoarece mi se pare aiurea sa arunc oamenii pur si simplu din viata mea, ca si cum i-am folosit numai cand am avut nevoie de ei. Si cum ramane cu prietenia pe care am creat-o intre timp? Daca se duce atractia, dintr-o data si prietenia devine non-existenta?
Daca a existat amicitie in timpul relatiei, eu pe aia o pastrez.
Vorbind totusi dupa atata vreme, am constatat ca acest ex, care tind sa cred ca poate a fost singurul baiat care m-a iubit in viata asta a mea de pana acum, pastreaza inca acea imagine idealizata a mea.
Vorbe care imi gadilau atat de placut orgoliul, incat as fi stat ore intregi sa le ascult, cu atat mai mult cu cat simteam ca sunt sincere si chiar nu aveam niciun dubiu ca asta gandeste.
"Esti o femeie foarte buna ! Cine nu vrea sa fie cu tine, ori se sperie de tine, ori se simte intimidat sa fie cu tine, ori nu stie cum sa iti faca fata ! Pentru ca esti foarte buna, esti frumoasa, inteligenta, iti place viata, ai simtul umorului, este o femeie hotarata care iti spui intotdeauna parerea, e ca si cum ai fi castigat la loto sa ai una ca tine, si nu iti vine sa crezi , si o dai in bara...Iar barbatii sunt intotdeauna mai imaturi decat femeile, iar tu, Iza, esti o femeie foarte matura, care stie sa fie si foarte tanara si sa se bucure de viata"
Ei, cum suna? Pacat ca nu l-am inregistrat ca sa ascult in fiecare seara , ca si exercitiu pentru imbunatatirea stimei de sine :-)
Asa o imagine idealizata nu te poate duce decat sus, iar de sus nu poti privi decat in jos. Si aici intervine problema. Exact de aceea cand iubim, nu suntem iubiti. Fiecare isi asuma un rol, el singur si-l alege, cineva care te iubeste mult isi va asuma din start un rol inferior, te va crede prea bun/a pentru el/ea. Iar tu, fara sa vrei, vrei crede asta si iti vei asuma si tu rolul de prea bun ca sa fii adevarat :-)) Si incerci sa crezi ca poate meriti ceva mai bun, intr-adevar. Motiv pentru care m-am si despartit de el acum cativa ani.
Desigur, sunt constienta ca aceasta imagine a mea este doar a lui..si este imaginea unui om indragostit, sau a unui fost indragostit care inca imi pastreaza imaginea nepatata. In realitate, sunt si barbati care nu vor sa fie cu mine pentru simplul fapt ca nu vor sa fie cu mine si pentru ca nu ma considera atat de grozava... Dar acest ex nu si-ar imagina ca ar putea exista vreodata asa ceva!
Dincolo de iluzia pe care mi-a creat-o ca sunt invincibila si ca sunt prea buna pentru el, datorita varstei, cred, si a experientei de viata, am realizat ca altceva conteaza. Eu nu sunt prea buna pentru el si nu am fost niciodata prea buna pentru el, ci poate doar perfecta pentru el, pentru ca exact asa ar trebui sa gandeasca barbatul visurilor mele despre mine. Ca nu exista alta ca mine, ca oriunde stau exista numai frumusete, ca a castigat la loz in plic avandu-ma pe mine :-)
Iar ceea ce vreau sa spun in mod special prin acest post, este ca atunci cand ajungi la maturitate incepi sa apreciezi pe cei care te iubesc, ci nu pe cei care te fac sa suferi. Exact ca in comediile alea stupide americane, cand fata iubeste pe unul care nu o apreciaza, iar in cele din urma isi da seama ca celalalt, care ar fi facut orice pentru ea, e mult mai bun decat domnul Neapreciere. Ati spune ca asta se intampla doar in filme, iar femeile vor doar idioti care sa isi bata joc de ele. Ok, asa este...dar uite ca totul tine de maturitatea emotionala. O femeie matura va stii intotdeauna sa aprecieze pe cineva care o iubeste.
Daca a existat amicitie in timpul relatiei, eu pe aia o pastrez.
Vorbind totusi dupa atata vreme, am constatat ca acest ex, care tind sa cred ca poate a fost singurul baiat care m-a iubit in viata asta a mea de pana acum, pastreaza inca acea imagine idealizata a mea.
Vorbe care imi gadilau atat de placut orgoliul, incat as fi stat ore intregi sa le ascult, cu atat mai mult cu cat simteam ca sunt sincere si chiar nu aveam niciun dubiu ca asta gandeste.
"Esti o femeie foarte buna ! Cine nu vrea sa fie cu tine, ori se sperie de tine, ori se simte intimidat sa fie cu tine, ori nu stie cum sa iti faca fata ! Pentru ca esti foarte buna, esti frumoasa, inteligenta, iti place viata, ai simtul umorului, este o femeie hotarata care iti spui intotdeauna parerea, e ca si cum ai fi castigat la loto sa ai una ca tine, si nu iti vine sa crezi , si o dai in bara...Iar barbatii sunt intotdeauna mai imaturi decat femeile, iar tu, Iza, esti o femeie foarte matura, care stie sa fie si foarte tanara si sa se bucure de viata"
Ei, cum suna? Pacat ca nu l-am inregistrat ca sa ascult in fiecare seara , ca si exercitiu pentru imbunatatirea stimei de sine :-)
Asa o imagine idealizata nu te poate duce decat sus, iar de sus nu poti privi decat in jos. Si aici intervine problema. Exact de aceea cand iubim, nu suntem iubiti. Fiecare isi asuma un rol, el singur si-l alege, cineva care te iubeste mult isi va asuma din start un rol inferior, te va crede prea bun/a pentru el/ea. Iar tu, fara sa vrei, vrei crede asta si iti vei asuma si tu rolul de prea bun ca sa fii adevarat :-)) Si incerci sa crezi ca poate meriti ceva mai bun, intr-adevar. Motiv pentru care m-am si despartit de el acum cativa ani.
Desigur, sunt constienta ca aceasta imagine a mea este doar a lui..si este imaginea unui om indragostit, sau a unui fost indragostit care inca imi pastreaza imaginea nepatata. In realitate, sunt si barbati care nu vor sa fie cu mine pentru simplul fapt ca nu vor sa fie cu mine si pentru ca nu ma considera atat de grozava... Dar acest ex nu si-ar imagina ca ar putea exista vreodata asa ceva!
Dincolo de iluzia pe care mi-a creat-o ca sunt invincibila si ca sunt prea buna pentru el, datorita varstei, cred, si a experientei de viata, am realizat ca altceva conteaza. Eu nu sunt prea buna pentru el si nu am fost niciodata prea buna pentru el, ci poate doar perfecta pentru el, pentru ca exact asa ar trebui sa gandeasca barbatul visurilor mele despre mine. Ca nu exista alta ca mine, ca oriunde stau exista numai frumusete, ca a castigat la loz in plic avandu-ma pe mine :-)
Iar ceea ce vreau sa spun in mod special prin acest post, este ca atunci cand ajungi la maturitate incepi sa apreciezi pe cei care te iubesc, ci nu pe cei care te fac sa suferi. Exact ca in comediile alea stupide americane, cand fata iubeste pe unul care nu o apreciaza, iar in cele din urma isi da seama ca celalalt, care ar fi facut orice pentru ea, e mult mai bun decat domnul Neapreciere. Ati spune ca asta se intampla doar in filme, iar femeile vor doar idioti care sa isi bata joc de ele. Ok, asa este...dar uite ca totul tine de maturitatea emotionala. O femeie matura va stii intotdeauna sa aprecieze pe cineva care o iubeste.
Comments
Post a Comment