"Când iubeşti pe cineva, spunea Părintele Iustin, stareţul Mânăstirii Oaşa, eşti ca un scafandru care pătrunde în adâncul oceanelor şi scoate la suprafaţă comorile. Când iubeşti pe cineva îl inspiri, activezi în el puteri pe care habar nu avea că le are. Forţe care zac latent în adâncul oceanului." Treci peste neajunsurile sale si ii vezi comorile din adancuri.
Majoritatea oamenilor sunt nefericiti dintr-un singur motiv: nu stiu unde sa caute fericirea.
Ei o cauta in lucruri materiale, in posesii, in putere, cand de fapt o adevarata fericire vine numai dintr-o relatie de calitate cu cei din jur, cu alti oameni, cu alt om.
Desigur, poate ca ti s-a intamplat, asa cum am patit si eu, de altfel, sa lasi ego-ul deoparte si sa incepi sa iubesti cat mai sincer si mai neconditionat; este primul pas spre evolutia spirituala. Insa te-ai lovit poate de un aspect: ai constatat ca, o data cu lasarea ego-ului in detrimentul celorlalti, esti inghitit de lacomia celor din jur. Ei bine, da...poate ca tu fiind bun, vei da peste niste oameni care nu sunt la fel, si atunci aceasta atitudine de om bun, care iubeste neconditionat, vei constata ca este una nesanatoasa in contextul lumii superficiale in care traim.
Dar te-ai gandit vreodata ca poate nu esti chiar atat de bun si nu iubesti atat de neconditionat? Pentru simplul fapt ca vezi rautatile celorlalti, fara a te uita la paiul din ochiul tau. Voi vorbi in special despre suferinta in dragoste, drept exemplu. Ok, cineva poate ca te-a ranit, poate ca a abuzat de bunatatea ta, dar iubirea neconditionata inseamna sa ii vezi calitatile acelui om, sa il vezi pe Dumnezeu din el, ci nu negativele. Poate ca ar trebui sa lasi ipocrizia deoparte si sa realizezi ca si tu la randul tau, intr-o anume situatie, ai facut acelasi lucru, iar persoane au suferit de pe urma ta. Este usor sa arunci cu noroi, este greu sa intelegi.
Nu incurajez sa iubesti asemeni unui pres pe cineva care nu te iubeste si sa-l lasi sa te calce in picioare; este un inteles gresit al iubirii neconditionate.
Dar poti sa il iubesti de la distanta , departandu-te...lasand timpul si viata sa iti aduca shimbarile necesare, fara a incerca sa schimbi cu forta nimic, fara a purta ura, suparare, frustrari si fara a arunca cu forta iubirea din inima ta.
Pentru ca dragostea nu inseamna a lua, nu iubesti pe cineva pentru ce face pentru tine sau pentru ca e in viata ta si ti-o face mai frumoasa; iubirea inseamna a darui, daca spui ca iubesti pe cineva intreaba-te daca intr-adevar o faci sau doar ai interese egoiste. Iubesti cu adevarat pe cineva atunci cand crezi ca este o persoana minunata si, indiferent ca este cu tine sau cu altcineva, tu vrei sa o vezi fericita.
Poate ca ar trebui atunci cand spui ca iubesti pe cineva, sa te gandesti intr-adevar la binele acelei persoane, ci nu la al tau. Indiferent ca asta inseamna sa fie cu altcineva, sa fie fara tine si asa mai departe. Eu una as indeplini visul cel mare al unei persoane pe care o iubesc si fara sa fie a mea, si mai ales fara sa stie ca am facut-o eu, aceea este adevarata iubire.
In plus, poate ca, intr-adevar, unele lucruri pe care acea persoana ti le-a facut, tu nu le-ai fi facut niciodata unei fiinte umane, atunci pot sa zic felicitari tie. Dar , gandeste-te, persoana aceea, asa cum este ea, totusi te-a facut sa traiesti macar si pentru o zi, poate, fiorii iubirii. Ti-a daruit momente fericite si gandindu-te la cum e viata, momentele fericite sunt un miracol... numai in ele simti ca traiesti de fapt.
Si nu incurajez relatiile toxice si abuzive, in care unul care iubeste se lasa folosit de unul care este iubit. Ci doar incurajez intelegerea, compasiunea, empatia si iubirea sincera, dezinteresata.
Daca iubesti pe cineva cu adevarat, lasa-l liber ! Lasa-l sa plece si asta nu ar trebui sa umbreasca din iubire catusi de putin. Ura, dorinta de razbunare vin numai de la suferinta, iar suferinta vine de la egoism, de la un orgoliu ranit. Vroiai acea persoana ca pe un bun al tau? Ca sa iti satisfaca ego-ul? Sau o iubeai dezinteresat? Si atunci nu vad de ce nu ai iubi-o si daca ar alege un alt drum si este a altcuiva?
Dar noi, oamenii, pur si simplu nu sunt capabili de o iubire dezinteresata. De aici cred ca vine toata nefericirea noastra, de la incapacitatea noastra de a iubi omul.
Internetul, drogurile, distractia, lucrurile materiale, sexul de ocazie, iti satisfac placerea doar pe moment, sunt doar substitute artificiale ale fericirii, singurul lucru care iti umple sufletul cu bucurie este capacitatea de a forma relatii de calitate cu cei din jurul tau, iubirea sincera de oameni; de care, din pacate, ne indepartam tot mai mult.
Avem totul fara sa avem nimic esential.
Majoritatea oamenilor sunt nefericiti dintr-un singur motiv: nu stiu unde sa caute fericirea.
Ei o cauta in lucruri materiale, in posesii, in putere, cand de fapt o adevarata fericire vine numai dintr-o relatie de calitate cu cei din jur, cu alti oameni, cu alt om.
Desigur, poate ca ti s-a intamplat, asa cum am patit si eu, de altfel, sa lasi ego-ul deoparte si sa incepi sa iubesti cat mai sincer si mai neconditionat; este primul pas spre evolutia spirituala. Insa te-ai lovit poate de un aspect: ai constatat ca, o data cu lasarea ego-ului in detrimentul celorlalti, esti inghitit de lacomia celor din jur. Ei bine, da...poate ca tu fiind bun, vei da peste niste oameni care nu sunt la fel, si atunci aceasta atitudine de om bun, care iubeste neconditionat, vei constata ca este una nesanatoasa in contextul lumii superficiale in care traim.
Dar te-ai gandit vreodata ca poate nu esti chiar atat de bun si nu iubesti atat de neconditionat? Pentru simplul fapt ca vezi rautatile celorlalti, fara a te uita la paiul din ochiul tau. Voi vorbi in special despre suferinta in dragoste, drept exemplu. Ok, cineva poate ca te-a ranit, poate ca a abuzat de bunatatea ta, dar iubirea neconditionata inseamna sa ii vezi calitatile acelui om, sa il vezi pe Dumnezeu din el, ci nu negativele. Poate ca ar trebui sa lasi ipocrizia deoparte si sa realizezi ca si tu la randul tau, intr-o anume situatie, ai facut acelasi lucru, iar persoane au suferit de pe urma ta. Este usor sa arunci cu noroi, este greu sa intelegi.
Nu incurajez sa iubesti asemeni unui pres pe cineva care nu te iubeste si sa-l lasi sa te calce in picioare; este un inteles gresit al iubirii neconditionate.
Dar poti sa il iubesti de la distanta , departandu-te...lasand timpul si viata sa iti aduca shimbarile necesare, fara a incerca sa schimbi cu forta nimic, fara a purta ura, suparare, frustrari si fara a arunca cu forta iubirea din inima ta.
Pentru ca dragostea nu inseamna a lua, nu iubesti pe cineva pentru ce face pentru tine sau pentru ca e in viata ta si ti-o face mai frumoasa; iubirea inseamna a darui, daca spui ca iubesti pe cineva intreaba-te daca intr-adevar o faci sau doar ai interese egoiste. Iubesti cu adevarat pe cineva atunci cand crezi ca este o persoana minunata si, indiferent ca este cu tine sau cu altcineva, tu vrei sa o vezi fericita.
Poate ca ar trebui atunci cand spui ca iubesti pe cineva, sa te gandesti intr-adevar la binele acelei persoane, ci nu la al tau. Indiferent ca asta inseamna sa fie cu altcineva, sa fie fara tine si asa mai departe. Eu una as indeplini visul cel mare al unei persoane pe care o iubesc si fara sa fie a mea, si mai ales fara sa stie ca am facut-o eu, aceea este adevarata iubire.
In plus, poate ca, intr-adevar, unele lucruri pe care acea persoana ti le-a facut, tu nu le-ai fi facut niciodata unei fiinte umane, atunci pot sa zic felicitari tie. Dar , gandeste-te, persoana aceea, asa cum este ea, totusi te-a facut sa traiesti macar si pentru o zi, poate, fiorii iubirii. Ti-a daruit momente fericite si gandindu-te la cum e viata, momentele fericite sunt un miracol... numai in ele simti ca traiesti de fapt.
Si nu incurajez relatiile toxice si abuzive, in care unul care iubeste se lasa folosit de unul care este iubit. Ci doar incurajez intelegerea, compasiunea, empatia si iubirea sincera, dezinteresata.
Daca iubesti pe cineva cu adevarat, lasa-l liber ! Lasa-l sa plece si asta nu ar trebui sa umbreasca din iubire catusi de putin. Ura, dorinta de razbunare vin numai de la suferinta, iar suferinta vine de la egoism, de la un orgoliu ranit. Vroiai acea persoana ca pe un bun al tau? Ca sa iti satisfaca ego-ul? Sau o iubeai dezinteresat? Si atunci nu vad de ce nu ai iubi-o si daca ar alege un alt drum si este a altcuiva?
Dar noi, oamenii, pur si simplu nu sunt capabili de o iubire dezinteresata. De aici cred ca vine toata nefericirea noastra, de la incapacitatea noastra de a iubi omul.
Internetul, drogurile, distractia, lucrurile materiale, sexul de ocazie, iti satisfac placerea doar pe moment, sunt doar substitute artificiale ale fericirii, singurul lucru care iti umple sufletul cu bucurie este capacitatea de a forma relatii de calitate cu cei din jurul tau, iubirea sincera de oameni; de care, din pacate, ne indepartam tot mai mult.
Avem totul fara sa avem nimic esential.
Comments
Post a Comment