Cu toate ca mi-ai facut atat de mult rau, inca mai sunt acele momente cand imi lipsesti...cand imi este dor de tot ce am vazut candva in tine.
Stiu, nu exista niciun motiv din lumea asta sa ma mai gandesc la tine, dar totusi o fac.
Mi-am dat seama ca te iubesc dezinteresat, adica nu are legatura cu ce simti tu vis a vis de mine.
Are legatura doar cu persoana ta si ma intereseaza cum esti tu.
As vrea sa fii la Mosna acum la prietenii tai...as vrea sa fii fericit, sa zambesti, chiar si alaturi de o femeie...chiar si alaturi de o femeie care sa te faca sa zambesti si sa privesti viitorul cu alti ochi.
Am stat si m-am gandit, ce as putea sa fac pentru tine, dezinteresat, sa te fac fericit? Fara macar sa stii ca am facut-o eu? Dar mi-am dat seama ca nu stiu...si nici nu am puterea sa o fac... :-(
Mi-as fi dorit sa iti indeplinesc un vis...sa fac ceva sa ti se indeplineasca marele vis...si sa nu fi aflat niciodata ca sunt eu! Dar m-am tot gandit in zadar...habar nu am ce te face fericit...sunt lucruri cel putin care nu stau in puterea mea... In plus, tu poate ca stii toate visele mele, dar tu nu te-ai deschis niciodata cu adevarat in fata mea..nu te cunosc, Marius, nu stiu care e visul tau cel mare...

...Stiu ca nu ma ai nicio clipa in minte si cred ca e cel mai bine asa.
Cred ca trebuie sa stam despartiti unul de altul, mi-ai facut prea mult rau.
Nu ai o parere buna despre mine, nu ma respecti...regret asta, regret..dar este prea tarziu, nu mai e nimic de facut.
In plus, nici eu nu am o parere deloc stralucita despre caracterul tau, ti-am vazut toate defectele, dar tot te iubesc...dezinteresat.
Nu vreau sa fiu cu tine, dar imi lipsesti.

Stiu ca intr-o zi voi fi bine, voi uita pur si simplu ca ai fost candva in viata mea, voi iubi pe altcineva, iar pentru mine exista un singur barbat...asa ca, o data scos din inima mea, vei fi scos pentru totdeauna si iremediabil. Poate candva in viata asta te vei intreba...oare ce mai face fata aia? ..:-)))
Poate ca o vei face vreodata cand cine stie ce asociatie total accidentala de context si de intamplari ma  va aduce in mintea ta...si iti vei aminti ca am existat candva...dupa ani lungi de tacere...
Dar vom fi doi straini pentru totdeauna, pentru ca tu ai ales asta...acum ma doare, dar atunci nu imi va mai pasa.
Acum ma doare pentru ca stii cat de mult insemnai pentru mine...ma doare aceasta instrainare, aceasta indiferenta...dar sunt constienta ca e mai bine asa; si sunt constienta ca nici macar nu o faci spre binele meu, ci pentru ca nu iti pasa.
Intr-o zi voi fi bine..voi iubi pe altcineva, te voi uita..si poate ca voi fi bine si voi avea in sfarsit familia mult visata si copilasii... sau poate ca voi fi singura toata viata mea..sau nefericita, iar tu la fel, poate ca in sfarsit iti vei gasi acea jumatate la care visezi, sau poate ca pur si simplu vei fi ingropat tot mai mult in munca ta si vei avea parte numai de aventuri superficiale, desi in inima ta vei simti  ca ceva iti lipseste si ca iti doresti mai mult. Dar nu vom afla niciodata ce s-a intamplat cu viata celuilalt...nu vom afla niciodata.
Am facut lucruri din ura, dar ura ascunde suferinta...iti dai seama in ce stadiu de suferinta m-ai adus ca sa ajung sa te urasc in felul ala..
Si acum sentimentele de ura, de sila, de indiferenta, alterneaza cu cele de dor, de iubire.
Nici eu nu mai inteleg ce este in mintea mea, numai sentimente contradictorii.
Mi-ai facut mult rau..dar m-ai indemnat si sa devin un om mai bun..m-ai inspirat...tu ai fost cel care mi-a dat imboldul sa ma reapuc de pian, de exemplu. Cred ca , alaturi de tine, as fi putut ajunge un om mai bun.
Iar iubirea asta trebuie sa faca din tine: sa te inspire sa devii un om mai bun.
Dar numai in doua conditii ai fi putut face asta: fie ca un prieten bun, si ar fi fost frumos daca m-ai fi respectat indeajuns incat sa iti doresti doar o prietenie cu mine, fara sa o strici cu sexul; fie ca iubitul meu...dar pentru asta ar fi trebuit ca sa ma iubesti.
In genul de relatie in care m-ai tinut mereu, adica rezerva si a 5 a roata de la caruta, cu multe minciuni si iluzii....ma distrugeai zi de zi tot mai tare, tot mai tare...
Nu te-am inteles niciodata cu adevarat...ti-am tot reprosat ca m-ai folosit, ca ai facut-o premeditat, in inima mea mereu am refuzat sa cred ca asta e adevarul insa..
Nu am inteles niciodata de ce mi-ai facut toate lucrurile urate pe care le-ai facut ...si cum ai putut sa pleci zambitor lasandu-ma cu atatea rani in suflet, un om care parea atat de bun...
Dar, cu toate astea, iti multumesc pentru tot ce ai facut bun pentru mine, chiar daca doar material...
Insa nu am uitat...