Cred ca oricine a observat macar o data in viata ca atunci cand esti mai nepasator, mai rau, mai egoist, mai mandru, mai player, indiferent ca esti barbat sau femeie, ai mai mult succes la persoanele de sex opus.
Tind sa cred ca exista doar o categorie de barbati care sunt atrasi astfel, adica majoritatea...dar nu toti. La fel cum sunt si femei care sufera de acest complex : "Nu vreau sa fiu membrul niciunui club care ma accepta".
Portretul barbatului imatur care isi doreste fetele rele:
Acesti barbati nu iubesc, ei doresc...ce nu pot avea.
Iar atunci cand doresc cu disperare fata cea indiferenta si cu biciul in mana, au impresia ca traiesc cea mai puternica dragoste din univers. Cu cat ea il bicuieste mai tare , cu atat el devine un catelus umil si foarte loial.
Si nu radeti de acesti barbati, pentru ca suferinta lor e reala, abia isi abtin lacrimile din coltul ochisorilor, este o adevarata tragedie faptul ca acea femeie frumoasa nu le poate vedea valoarea, ce barbati frumosi si deosebiti sunt ei.
Ei nu se indragostesc de femei, ci de povestea de dragoste care trebuie neaparat sa contina suspine, nopti nedormite, suferinta si ganduri de gelozie. Cred ca putem da vina si pe Hollywood.
Din momentul in care ai inceput sa le faci pe plac, ai pierdut.
Si nu ma pot abtine sa nu mentionez cu aceasta ocazie acel banc sadic: Ce este ejacularea? Este acel moment in care barbatul si-a pierdut tot interesul pentru o femeie.
Cu toate astea eu as adapta acest banc si as spune: Ce este moartea pasiunii pentru un barbat (imatur)? O femeie care il iubeste si da totul.
Daca esti intr-o relatie si simti ca il pierzi pe barbatul tau imatur, paradoxal trebuie sa aplici exact inversul fata de ce ai face tu, ca femeie: adica sa te straduiesti mai putin sa-i faci pe plac.
Dar cel mai bine ar fi sa pleci de langa un astfel de barbat.
Eu cred ca exista si o categorie speciala de barbati, si anume cei care se multumesc exact cu ceea ce au si care stiu sa aprecieze dragostea unei femei. Aceia sunt oamenii maturi si care nu sunt frustrati.
Exact identic se poate aplica aceasta poveste si in cazul femeilor. Cele imature sunt atrase de baietii rai, iar cele mature de "Mr. Nice Guy".
Sunt si persoane care nu se maturizeaza niciodata si raman in cele din urma singure cu victimile lor in spate, sau cu relatiile esuate , dupa caz.
Cu toate astea, cred ca am avea si ceva de invatat de la oamenii care ne fac sa suferim, de la playeri; si anume sunt anumite trasaturi de caracter care atrag...mie de exemplu imi repugna de-a dreptul un barbat care vine in forta si ma sufoca de-a dreptul de la inceput cu dragostea lui, facandu-se cel mai disponibil om din univers. Poate ca sunt eu inca imatura, dar sincer cred ca si flirtul trebuie sa vina intr-un anumit dozaj. O balanta intre indiferenta si flirt la inceput este atractiva; pentru ca lasa loc misterului.
Apoi, mandria celor ticalosi ne atrage, in timp ce lipsa de orice fel de mandrie a unui om de treaba ne indeparteaza. Chiar daca esti un om serios si bun, cred ca mandria trebuie mereu sa o ai la tine, este unul dintre cele mai atragatoare elemente.
Diferenta dintre cei care au relatii reusite si cei care nu au, este exact aceasta maturitate emotionala..in momentul in care te maturizezi, chiar iti doresti o relatie cu adevarat; iar relatia presupune sa fii atras de persoane rezonabile si "de treaba" ; pentru ca pana atunci doar credeai ca iti doresti, dar de fapt ceea ce te atragea era aventura, provocarea, lipsa rutinii, a plictiselii.
Tind sa cred ca exista doar o categorie de barbati care sunt atrasi astfel, adica majoritatea...dar nu toti. La fel cum sunt si femei care sufera de acest complex : "Nu vreau sa fiu membrul niciunui club care ma accepta".
Portretul barbatului imatur care isi doreste fetele rele:
Iar atunci cand doresc cu disperare fata cea indiferenta si cu biciul in mana, au impresia ca traiesc cea mai puternica dragoste din univers. Cu cat ea il bicuieste mai tare , cu atat el devine un catelus umil si foarte loial.
Si nu radeti de acesti barbati, pentru ca suferinta lor e reala, abia isi abtin lacrimile din coltul ochisorilor, este o adevarata tragedie faptul ca acea femeie frumoasa nu le poate vedea valoarea, ce barbati frumosi si deosebiti sunt ei.
Ei nu se indragostesc de femei, ci de povestea de dragoste care trebuie neaparat sa contina suspine, nopti nedormite, suferinta si ganduri de gelozie. Cred ca putem da vina si pe Hollywood.
Din momentul in care ai inceput sa le faci pe plac, ai pierdut.
Si nu ma pot abtine sa nu mentionez cu aceasta ocazie acel banc sadic: Ce este ejacularea? Este acel moment in care barbatul si-a pierdut tot interesul pentru o femeie.
Cu toate astea eu as adapta acest banc si as spune: Ce este moartea pasiunii pentru un barbat (imatur)? O femeie care il iubeste si da totul.
Daca esti intr-o relatie si simti ca il pierzi pe barbatul tau imatur, paradoxal trebuie sa aplici exact inversul fata de ce ai face tu, ca femeie: adica sa te straduiesti mai putin sa-i faci pe plac.
Dar cel mai bine ar fi sa pleci de langa un astfel de barbat.
Eu cred ca exista si o categorie speciala de barbati, si anume cei care se multumesc exact cu ceea ce au si care stiu sa aprecieze dragostea unei femei. Aceia sunt oamenii maturi si care nu sunt frustrati.
Exact identic se poate aplica aceasta poveste si in cazul femeilor. Cele imature sunt atrase de baietii rai, iar cele mature de "Mr. Nice Guy".
Sunt si persoane care nu se maturizeaza niciodata si raman in cele din urma singure cu victimile lor in spate, sau cu relatiile esuate , dupa caz.
Cu toate astea, cred ca am avea si ceva de invatat de la oamenii care ne fac sa suferim, de la playeri; si anume sunt anumite trasaturi de caracter care atrag...mie de exemplu imi repugna de-a dreptul un barbat care vine in forta si ma sufoca de-a dreptul de la inceput cu dragostea lui, facandu-se cel mai disponibil om din univers. Poate ca sunt eu inca imatura, dar sincer cred ca si flirtul trebuie sa vina intr-un anumit dozaj. O balanta intre indiferenta si flirt la inceput este atractiva; pentru ca lasa loc misterului.
Apoi, mandria celor ticalosi ne atrage, in timp ce lipsa de orice fel de mandrie a unui om de treaba ne indeparteaza. Chiar daca esti un om serios si bun, cred ca mandria trebuie mereu sa o ai la tine, este unul dintre cele mai atragatoare elemente.
Diferenta dintre cei care au relatii reusite si cei care nu au, este exact aceasta maturitate emotionala..in momentul in care te maturizezi, chiar iti doresti o relatie cu adevarat; iar relatia presupune sa fii atras de persoane rezonabile si "de treaba" ; pentru ca pana atunci doar credeai ca iti doresti, dar de fapt ceea ce te atragea era aventura, provocarea, lipsa rutinii, a plictiselii.
My rating: 4 of 5 stars
O carte care prezinta lumea adolescentei cu iubirile ei. Ana este o fata naiva, dar nu proasta.
Pana la urma cred ca tema principala a cartii este cea a iubirii neimpartasite.
O lectura este buna atunci cand reusesti sa te regasesti in ea, iar eu cred ca majoritatea am avut parte de iubiri neimpartasite; in special se intalnesc la femei acest gen de "relatii" abuzive.
Nu am inteles totusi niciodata foarte clar de ce unele femei reusesc toata viata lor sa aiba relatii numai cu barbati care le iubesc cu adevarat, in timp ce altele intarzie si isi pierd vremea cu barbati care nu le considera suficient de bune pentru ei. Ana le gaseste iubitilor ei scuze, ea crede ca ei nu pot iubi, ca le este teama. Insa aici ea da dovada de cea mai mare naivitate, pentru ca orice barbat este nepregatit pana intalneste aleasa inimii lui, moment in care nu mai stie cum sa strige in gura mare ca ea este a lui.
Cred ca pana la urma este o chestie de stima de sine, trebuie sa te iubesti ceva mai mult decat pe ceilalti pentru a te respecta suficient incat sa nu te lasi calcat in picioare.
Da, dar Ana vede lucrurile altfel. Ea este acel om prea bun, care ii pune pe ceilalti inaintea ei. Si chiar, intr-un fel sau altul, simte mila pentru cei egoisti, care nu sunt ca ea.
Astfel, fiecare din perspectiva lui cred ca are dreptate, atat naivul cat si egoistul; depinde ce perspectiva ti se potriveste mai bine si pe care vrei sa o imbratisezi.
Cartea se termina pe o nota oarecum optimista, conturand ideea ca viata oricum merge inainte, iar obsesiile trec, lasand loc poate altora noi...
Dar asa cum spune autoarea: "Si de fiecare data e mai rau. Chiar daca relatia in sine nu a fost mai buna, fiecare final este mai rau decat celelalte. De cate ori nu ne-am promis in van ca e ultima oara cand ne facem rau singuri? Si totusi nimic nu se schimba. E acelasi cerc inchis de energie, care ne conecteaza pe toti si ne face sa repetam totul, sa ne repetam. Suntem aceleasi persoane in scenarii identice. E mereu acelasi inceput plin de entuziasm. Pentru ca noi speram. Sunt aceleasi probleme, aceleasi replici, aceleasi saruturi, este acelasi te iubesc. Si e mereu aceeasi senzatie nimicitoare de dezamagire cand totul se termina. Pentru ca noi chiar am sperat. Si e trist sa fie asa, desi e firesc. Daca nu sunt eu, cineva tot cade, cineva tot pleaca si celalalt ramane."
Pana la urma cred ca tema principala a cartii este cea a iubirii neimpartasite.
O lectura este buna atunci cand reusesti sa te regasesti in ea, iar eu cred ca majoritatea am avut parte de iubiri neimpartasite; in special se intalnesc la femei acest gen de "relatii" abuzive.
Nu am inteles totusi niciodata foarte clar de ce unele femei reusesc toata viata lor sa aiba relatii numai cu barbati care le iubesc cu adevarat, in timp ce altele intarzie si isi pierd vremea cu barbati care nu le considera suficient de bune pentru ei. Ana le gaseste iubitilor ei scuze, ea crede ca ei nu pot iubi, ca le este teama. Insa aici ea da dovada de cea mai mare naivitate, pentru ca orice barbat este nepregatit pana intalneste aleasa inimii lui, moment in care nu mai stie cum sa strige in gura mare ca ea este a lui.
Cred ca pana la urma este o chestie de stima de sine, trebuie sa te iubesti ceva mai mult decat pe ceilalti pentru a te respecta suficient incat sa nu te lasi calcat in picioare.
Da, dar Ana vede lucrurile altfel. Ea este acel om prea bun, care ii pune pe ceilalti inaintea ei. Si chiar, intr-un fel sau altul, simte mila pentru cei egoisti, care nu sunt ca ea.
Astfel, fiecare din perspectiva lui cred ca are dreptate, atat naivul cat si egoistul; depinde ce perspectiva ti se potriveste mai bine si pe care vrei sa o imbratisezi.
Cartea se termina pe o nota oarecum optimista, conturand ideea ca viata oricum merge inainte, iar obsesiile trec, lasand loc poate altora noi...
Dar asa cum spune autoarea: "Si de fiecare data e mai rau. Chiar daca relatia in sine nu a fost mai buna, fiecare final este mai rau decat celelalte. De cate ori nu ne-am promis in van ca e ultima oara cand ne facem rau singuri? Si totusi nimic nu se schimba. E acelasi cerc inchis de energie, care ne conecteaza pe toti si ne face sa repetam totul, sa ne repetam. Suntem aceleasi persoane in scenarii identice. E mereu acelasi inceput plin de entuziasm. Pentru ca noi speram. Sunt aceleasi probleme, aceleasi replici, aceleasi saruturi, este acelasi te iubesc. Si e mereu aceeasi senzatie nimicitoare de dezamagire cand totul se termina. Pentru ca noi chiar am sperat. Si e trist sa fie asa, desi e firesc. Daca nu sunt eu, cineva tot cade, cineva tot pleaca si celalalt ramane."
Comments
Post a Comment