Am toate motivele din lume sa-l uit sau sa-l dau uitarii, dar inca nu pot, inca nu sunt pregatita sa mi-l smulg complet din inima mea, din idealurile mele unde s-a inradacinat.
Si poate ca ma va mai tine mult timp, pentru ca il vad mereu la scoala, acasa...Dar mai ales la scoala.
Orele pentru mine sunt un chin. Absolut fiecare zambet al lui care candva mi-l oferea mie, acum ma doare..
Indiferenta lui este ucigasa, nici nu cred ca am mai intalnit un om atat de dur, cel putin aparent.
Nu stiu daca mimeaza sau este autentica, dar cert este ca ma ignora cu desavarsire, niciodata...dar absolut niciodata nu imi adreseaza macar o privire.
Detalii mici care ma dor enorm.
Ma simt ca eroina din "Mandrie si prejudecata", romanul lui Alexandre Dumas, efectiv ma omoara acest baiat cu tot ce face.