Una dintre calitatile pe care le-am apreciat mereu la mine a fost capacitatea de a vedea frumusetea acolo unde altii nu o vad, iar uneori de a nu o vedea acolo unde altii vad, cu alte cuvinte de a avea cu totul alte standarde de frumusete decat cele normal acceptate.
Ea era de o frumusete desarvasita pentru mine si ma bucuram in egoismul meu ca nu trebuie sa impartasesc acest sentiment sublim de contemplare a frumusetii cu ceilalti, era ca si cum acest spectacol era numai pentru mine iar daca si ceilalti ar fi participat ar fi furat fiecare cate o particica din el.
Cred ca frumusetea adevarata nu are legatura cu nimic vulgar sau sexual. Are legatura cu un erotism ce provine dintr-o privire fugara, unduirea gatului , o mana firava ce te atinge in treacat, incheietura alba si extrem de feminina a mainii.
Ea era frumoasa pentru ca venise cu feminitatea de mana. Pentru ca era naturala si autentica,nu voia sa para altceva decat este. Pentru ca a zambit larg si spontan doar pentru ca a gasit ceva amuzant sau interesant sau motivant. Pentru ca ii straluceau ochii in culorile vii ale entuziasmului. Era atat de senzuala in inocenta ei...Iar rochia cu flori pe care o purta lasa sa se ghiceasca niste sani mici dar frumos conturati, cu sfarcurile usor intarite de la atingerea cu materialul fin al rochiei.
Obersvand-o, m-am intrebat oare voi fi fost si eu macar o data in viata mea atat de admirata ca si cum as fi fost o vizita a unui zeu intr-o lume monotona si apatica ?oare am fost si eu macar pentru o clipa atat de speciala in ochii cumva ?
Iar daca da, ce pacat ca toate aceste ganduri niciodata rostite sunt irosite ,ce pacat ca putem face parte din vise, amintiri, fantezii, poezii fara a o afla niciodata, cate ganduri poetice pierdute in lume, cata dragoste disimulata, ascunsa si irosita...
Comments
Post a Comment