Nu am mai scris demult in acest blog, dar si eu ca si voi sunt asaltata zi de zi , clipa de clipa, de un morman de ganduri si idei. Unele imi fac rau, sunt asemenea unor cutite care ma injunghie tacticos iar altele vin ca imbratisarea unui bun prieten, mai sunt si altele (majoritatea) total neutre.
Cele care ma injunghie le-as scrie doar pentru a ma scutura de ele cumva, dar cred ca ma voi concentra pe a scrie mai degraba pe cele constructive care imi ofera motivatia mea de a trai. Aceste ganduri sunt rare dar extrem de pretioase.
Si pentru ca ieri am avut o conversatie interesanta cu un prieten, am fost foarte inspirata cu asemenea ganduri. De exemplu, foarte frecvent am impresia ca fac diverse activitati doar pentru a imi umple timpul. Adica , ce fac in seara asta ? Ma intalnesc cu un grup de prieteni la un restaurant, suna foarte bine, dar tot am senzatia aia ca fac asta doar ca sa imi ocup timpul. Si asta pentru mine intra in categoria cum sa iti pierzi vremea si implicit cum sa iti irosesti viata. Reflectand de multe ori la aceasta insatisfactie continua din sufletul meu ,m-am intrebat : ce ma face cu adevarat fericita ?
Intotdeauna raspunsul a fost inevitabil : dragostea, sa iubesc si sa fiu iubita imi aduce totala fericire , chiar si biologic, prin super combinatia de hormoni care mi se creeaza prin creier. Iar eu sunt genul ala de persoana romantica siropoasa asa, care as putea sa ma izolez pe o insula pustie sau la o cabanuta la munte departe de societate , de oameni, nu as avea nevoie nici de mancare ,nici de apa, la fel de mult ca de iubire.
Numai ca intervine o problema si anume daca persoana iubita m-ar putea fericita ar insemna ca un alt individ ar avea fericirea in mainile sale. Ar insemna sa fiu dependenta de altcineva, iar eu urasc sa fiu dependenta (deh, sunt varsator). Dar oricum,nu este indicat ca fericirea cuiva sa depinda de comportamentul altcuiva. Si atunci m-am intrebat.... ce altceva ? ce altceva in afara de aceasta iubire erotica m-ar putea face fericita ?
Si cred ca am gasit un raspuns: sa imi gasesc si sa imi practic chemarea, MY CALLING.
Ce inseamna asta ? Ei bine, toti avem acele activitati cand pur si simplu uitam de Smartphone ( trist, dar e un indicator important in ziua de astazi), uitam de orice fel de persoana iubita chiar, de notiunea timpului, de dureri, de probleme etc. Iar daca cineva spune ca nu are asemenea pasiuni, sa mai caute, oricine are cel putin un calling in viata. Poate fi cand dansezi ore in sir sau cand fotografiezi si esti foarte pasionat de acest lucru. Practic cam orice lucru care iti permite sa te lasi dus de val, sa fii purtat de moment, to go with the flow ! Cred ca atunci cand observi ca o anumita activitate are acest impact asupra ta, ar trebui sa nu ignori acest mesaj al universului, ar trebui sa iti dedici mult mai mult timp perfectionandu-te in acel domeniu si chiar sa il transformi , in cel mai fericit caz, intr-o sursa de venit pentru a nu fi nevoit sa muncesti ceea ce nu iti place.
Cred ca atunci cand esti absorbit de o pasiune, relatia cu persoana iubita ar veni doar ca o completare la ceea ce te face fericit, ca un suport, dar nu ca o conditie sine-qua-non.
Cele care ma injunghie le-as scrie doar pentru a ma scutura de ele cumva, dar cred ca ma voi concentra pe a scrie mai degraba pe cele constructive care imi ofera motivatia mea de a trai. Aceste ganduri sunt rare dar extrem de pretioase.
Si pentru ca ieri am avut o conversatie interesanta cu un prieten, am fost foarte inspirata cu asemenea ganduri. De exemplu, foarte frecvent am impresia ca fac diverse activitati doar pentru a imi umple timpul. Adica , ce fac in seara asta ? Ma intalnesc cu un grup de prieteni la un restaurant, suna foarte bine, dar tot am senzatia aia ca fac asta doar ca sa imi ocup timpul. Si asta pentru mine intra in categoria cum sa iti pierzi vremea si implicit cum sa iti irosesti viata. Reflectand de multe ori la aceasta insatisfactie continua din sufletul meu ,m-am intrebat : ce ma face cu adevarat fericita ?
Intotdeauna raspunsul a fost inevitabil : dragostea, sa iubesc si sa fiu iubita imi aduce totala fericire , chiar si biologic, prin super combinatia de hormoni care mi se creeaza prin creier. Iar eu sunt genul ala de persoana romantica siropoasa asa, care as putea sa ma izolez pe o insula pustie sau la o cabanuta la munte departe de societate , de oameni, nu as avea nevoie nici de mancare ,nici de apa, la fel de mult ca de iubire.
Numai ca intervine o problema si anume daca persoana iubita m-ar putea fericita ar insemna ca un alt individ ar avea fericirea in mainile sale. Ar insemna sa fiu dependenta de altcineva, iar eu urasc sa fiu dependenta (deh, sunt varsator). Dar oricum,nu este indicat ca fericirea cuiva sa depinda de comportamentul altcuiva. Si atunci m-am intrebat.... ce altceva ? ce altceva in afara de aceasta iubire erotica m-ar putea face fericita ?
Si cred ca am gasit un raspuns: sa imi gasesc si sa imi practic chemarea, MY CALLING.
Ce inseamna asta ? Ei bine, toti avem acele activitati cand pur si simplu uitam de Smartphone ( trist, dar e un indicator important in ziua de astazi), uitam de orice fel de persoana iubita chiar, de notiunea timpului, de dureri, de probleme etc. Iar daca cineva spune ca nu are asemenea pasiuni, sa mai caute, oricine are cel putin un calling in viata. Poate fi cand dansezi ore in sir sau cand fotografiezi si esti foarte pasionat de acest lucru. Practic cam orice lucru care iti permite sa te lasi dus de val, sa fii purtat de moment, to go with the flow ! Cred ca atunci cand observi ca o anumita activitate are acest impact asupra ta, ar trebui sa nu ignori acest mesaj al universului, ar trebui sa iti dedici mult mai mult timp perfectionandu-te in acel domeniu si chiar sa il transformi , in cel mai fericit caz, intr-o sursa de venit pentru a nu fi nevoit sa muncesti ceea ce nu iti place.
Cred ca atunci cand esti absorbit de o pasiune, relatia cu persoana iubita ar veni doar ca o completare la ceea ce te face fericit, ca un suport, dar nu ca o conditie sine-qua-non.
Comments
Post a Comment